x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Un popor de cicatrice

0
Autor: Marius Tucă 28 Sep 2004 - 00:00

Greaua mostenire a poporului roman este poporul roman. Greaua mostenire suntem noi, cei care ne-am nascut, am trait, ne-am format inainte de ’89. Vreme de aproape o jumatate de secol, istoria a lucrat la greaua mostenire de pe urma careia suferim si astazi.

Cu sau fara voia noastra, anii de comunism au facut din noi, moral, intelectual, fizic si genetic, in cele din urma, o mostenire care a cantarit enorm in toti acesti 15 ani postrevolutionari. Am crezut sau ne-a placut sa credem ca noi, poporul roman, ne-am nascut in decembrie ’89. Asa si este, dar numai ca figura de stil: ne-am nascut inca o data, ne-am nascut a doua oara, daca vreti, dar am ramas aceiasi. Aceiasi cu alte vise, sperante, cu alte ambitii si energii, dar aceiasi. Poporul roman nu s-a schimbat peste noapte, n-a putut sa se dea peste cap in decembrie ca sa fie altul. Din nefericire! Ca sa va dau un exemplu la indemana, ganditi-va ca sutele de mii de turnatori sau milioanele de pe vremea lui Ceausescu au continuat sa traiasca in Romania si dupa decembrie ’89 chiar daca n-au mai turnat. Si exemplele pot continua la nesfarsit.

Asadar, mostenirea care am fost, care suntem a devenit mai grea sau mai usoara in functie de capacitatea noastra de a ne schimba. In plus, fibra poporului roman, grav afectata o jumatate de secol, a trebuit sa faca fata nu numai unei noi lumi, ci si unei lumi la sfarsit de secol XX si inceput de secol XXI intr-o transformare incredibila.

Reconstructia unei noi Romanii cu acelasi popor a fost o incercare prea grea pentru noi. Si nici nu putea fi altfel. Din pacate, in loc sa tratam bolile cauzate de suferintele trecutului, pentru a putea inchide definitiv cicatricele, in loc sa tratam bolile de fond, ne-am ocupat cu toata energia, cu toata priceperea si forta de racelile trecatoare. E ca si cand ai trata un organism grav bolnav cu aspirina sau paracetamol. Cu toata greaua mostenire, cu toata povara care am fost si suntem noi, cred ca ne-am descurcat onorabil. Noi, un popor de cicatrice!
Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de