Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
SCRIITORUL DE LA PAGINA 3
La depozitul central de mobilă lucrează câţiva bărbaţi urduroşi şi o fată deosebit de frumoasă, care însă nu-şi vopseşte părul, nu se fardează şi are tot timpul o privire preocupată. E mai prezentabilă decât toate vopsitele şi siliconatele de la televiziune, dar pentru că nu face caz de înfăţişarea ei patronul a trimis-o la depozit. Pentru patron, care e un ins mărginit şi mohorât, înfăţişarea distinsă a fetei e o problemă. Ar da-o afară, dacă ar avea ce să-i reproşeze. Ar vrea-o mai zâmbitoare şi mai fiţoasă. Ar plăti-o mai bine, dacă ar lipsi de la serviciu şi i s-ar şti amanţii.
La depozitul central de mobilă lucrează câţiva bărbaţi urduroşi şi o fată deosebit de frumoasă, care însă nu-şi vopseşte părul, nu se fardează şi are tot timpul o privire preocupată. E mai prezentabilă decât toate vopsitele şi siliconatele de la televiziune, dar pentru că nu face caz de înfăţişarea ei patronul a trimis-o la depozit. Pentru patron, care e un ins mărginit şi mohorât, înfăţişarea distinsă a fetei e o problemă. Ar da-o afară, dacă ar avea ce să-i reproşeze. Ar vrea-o mai zâmbitoare şi mai fiţoasă. Ar plăti-o mai bine, dacă ar lipsi de la serviciu şi i s-ar şti amanţii.
SCRIITORUL DE LA PAGINA 3
La depozitul central de mobilă lucrează câţiva bărbaţi urduroşi şi o fată deosebit de frumoasă, care însă nu-şi vopseşte părul, nu se fardează şi are tot timpul o privire preocupată. E mai prezentabilă decât toate vopsitele şi siliconatele de la televiziune, dar pentru că nu face caz de înfăţişarea ei patronul a trimis-o la depozit. Pentru patron, care e un ins mărginit şi mohorât, înfăţişarea distinsă a fetei e o problemă. Ar da-o afară, dacă ar avea ce să-i reproşeze. Ar vrea-o mai zâmbitoare şi mai fiţoasă. Ar plăti-o mai bine, dacă ar lipsi de la serviciu şi i s-ar şti amanţii.
De fapt, toţi angajaţii magazinului o socotesc anormală, deşi singurul lucru anormal la ea e detaşarea cu care-şi consideră perfecţiunea. Pentru colege, purtarea sa rezervată şi îmbrăcămintea decentă trec drept fandoseală. O face pe deosebita, spun cu o voce otrăvită vânzătoarele blonde de la raionul de şifoniere. Roşcatele de la raionul de paturi sunt şi mai scârboase. De la alde astea, spun ele, te aştepţi la orice. Iar tanti Marioara spală pe jos, le face la casieriţe şi la şefi cafele şi are cea mai corectă remarcă: frumoasele cu frumoasele, urâtele cu urâtele. Ce dracu' o fi vrând asta de la noi?!
Frumoasa de la depozitul de mobilă nu-i trufaşă, nu-i obraznică şi nici hlizită. Parcă nici n-ar fi femeie. Femeie frumoasă, vreau să zic. Ori nu s-a privit niciodată în oglindă, ori nu i-a spus nimeni la ce-i bună frumuseţea. Tot tanti Marioara ştie unde-i defecţiunea: îi dă Dumnezeu zambilică la cine nu ştie ce se face cu ea! Tanti Marioara are dreptate, frumoasa de la depozit joacă alt rol decât acela al femeii care are ceva de pus la bătaie. Nu face nimic ca să atragă atenţia, nu discută cu persoanele de vârsta ei despre rochii şi parfumuri, iar ce-i de-a dreptul de neînţeles e că tot ce îmbracă îi dă o alură de mare doamnă. Cât tip a lucrat ca vânzătoare, clientele nu îndrăzneau s-o abordeze. Părea nu o angajată, ci o străină rasată pentru care făceau cumpărături însoţitorii. De aceea nu vindea nimic. Un domn, care a cumpărat mobilă pentru un palat, i-a spus patronului, cu un aer meditativ de impresar căruia tocmai i-a trecut prin cap o idee: fata asta e din altă piesă.
Oare din ce piesă e o fată frumoasă care îşi vede de serviciu şi face două facultăţi, la seral şi la fără frecvenţă? Nu-i destul că-i frumoasă de la Dumnezeu, trebuie să fie
şi insuportabil de frumoasă, conform modei? Ciudate vremuri trăim! Naturalul a ajuns o problemă socială, iar normalitatea, o vinovăţie. Să te naşti cu o înfăţişare armonioasă şi să fii socotit neîntreg, pentru că nu ai nimic de corectat!
La depozitul central de mobilă lucrează câţiva bărbaţi urduroşi şi o fată deosebit de frumoasă, care însă nu-şi vopseşte părul, nu se fardează şi are tot timpul o privire preocupată. E mai prezentabilă decât toate vopsitele şi siliconatele de la televiziune, dar pentru că nu face caz de înfăţişarea ei patronul a trimis-o la depozit. Pentru patron, care e un ins mărginit şi mohorât, înfăţişarea distinsă a fetei e o problemă. Ar da-o afară, dacă ar avea ce să-i reproşeze. Ar vrea-o mai zâmbitoare şi mai fiţoasă. Ar plăti-o mai bine, dacă ar lipsi de la serviciu şi i s-ar şti amanţii.
De fapt, toţi angajaţii magazinului o socotesc anormală, deşi singurul lucru anormal la ea e detaşarea cu care-şi consideră perfecţiunea. Pentru colege, purtarea sa rezervată şi îmbrăcămintea decentă trec drept fandoseală. O face pe deosebita, spun cu o voce otrăvită vânzătoarele blonde de la raionul de şifoniere. Roşcatele de la raionul de paturi sunt şi mai scârboase. De la alde astea, spun ele, te aştepţi la orice. Iar tanti Marioara spală pe jos, le face la casieriţe şi la şefi cafele şi are cea mai corectă remarcă: frumoasele cu frumoasele, urâtele cu urâtele. Ce dracu' o fi vrând asta de la noi?!
Frumoasa de la depozitul de mobilă nu-i trufaşă, nu-i obraznică şi nici hlizită. Parcă nici n-ar fi femeie. Femeie frumoasă, vreau să zic. Ori nu s-a privit niciodată în oglindă, ori nu i-a spus nimeni la ce-i bună frumuseţea. Tot tanti Marioara ştie unde-i defecţiunea: îi dă Dumnezeu zambilică la cine nu ştie ce se face cu ea! Tanti Marioara are dreptate, frumoasa de la depozit joacă alt rol decât acela al femeii care are ceva de pus la bătaie. Nu face nimic ca să atragă atenţia, nu discută cu persoanele de vârsta ei despre rochii şi parfumuri, iar ce-i de-a dreptul de neînţeles e că tot ce îmbracă îi dă o alură de mare doamnă. Cât tip a lucrat ca vânzătoare, clientele nu îndrăzneau s-o abordeze. Părea nu o angajată, ci o străină rasată pentru care făceau cumpărături însoţitorii. De aceea nu vindea nimic. Un domn, care a cumpărat mobilă pentru un palat, i-a spus patronului, cu un aer meditativ de impresar căruia tocmai i-a trecut prin cap o idee: fata asta e din altă piesă.
Oare din ce piesă e o fată frumoasă care îşi vede de serviciu şi face două facultăţi, la seral şi la fără frecvenţă? Nu-i destul că-i frumoasă de la Dumnezeu, trebuie să fie
şi insuportabil de frumoasă, conform modei? Ciudate vremuri trăim! Naturalul a ajuns o problemă socială, iar normalitatea, o vinovăţie. Să te naşti cu o înfăţişare armonioasă şi să fii socotit neîntreg, pentru că nu ai nimic de corectat!
