Un spectacol ratat

Cum sa creada cetateanul ca undeva sus cineva se ocupa serios de lupta cu coruptia cand in birourile unde el intra lucreaza oameni care ii fac mereu cu ochiul?

In cumpana unei veri care ne descumpaneste cu temperaturile, guvernul a dat publicitatii un sondaj de opinie care incearca o fotografie la rece a momentului prin care trecem. Este o cercetare sociologica extrem de interesanta, realizata de TNS-CSOP in luna iulie. Dincolo de unele probleme metodologice la care o sa ma si refer mai departe, sondajul permite o concluzie tulburatoare sub raport politic: 72% dintre romani considera ca, dupa aproape doi ani, lupta impotriva coruptiei, declansata programatic si pompos de actuala putere, este un esec. 24% dintre ei cred ca e mai rau decat pe vremea "sistemului ticalosit", iar 48% nu simt nici o schimbare.

Mi-am propus sa caut cauzele acestei perceptii ca analist, nu ca om de opozitie, iar masura in care o sa reusesc acest lucru ramane la aprecierea cititorului.

O prima cauza e chiar ceea ce se petrece in viata de zi cu zi a cetateanului. Coruptia mica, dar voinica, cea care atenteaza direct la buzunarele lui, e in floare. 40% dintre romanii care au fost la doctor au dat spaga, 26% au dat peschesuri in sistemul de invatamant, 11% dintre cei care au avut de a face cu justitia au dat ciubuc si acelasi lucru l-au facut 13% dintre cei care au intrat in contact cu politia. O spun chiar respondentii sondajului pomenit mai sus, iar cifrele trebuie considerate minimale, pentru ca oamenii au tendinta sa acopere asemenea fapte.

Cum sa creada cetateanul ca undeva sus cineva se ocupa serios de lupta cu coruptia cand in birourile unde el intra lucreaza oameni care ii fac mereu cu ochiul?

O a doua cauza este politizarea propagandistica a actiunii anticoruptie. Instinctiv, cetateanul a inteles ca cei cercetati in diverse dosare, oricum alesi pe spranceana, sunt pedepsiti numai cu cateva ore bune de aparitie ostracizanta la televizor. Ca locul unor procurori onesti si bine pregatiti a fost luat de cativa analisti bine selectati, care tuna si fulgera in numele unei legi pe care nu dau, de fapt, doi bani. Ulterior, dosarele acelea sunt lungite, tergiversate si respinse in instanta pentru ca sunt rau facute. Cum sa creada cetateanul in lupta cu coruptia cand vede cum un inculpat e adus aproape zilnic, de vreo cinci luni, la tribunale si curti de tot felul ca sa se decida nu daca e sau nu vinovat ci daca trebuie sau nu sa fie cercetat liber? Ce parere poate avea el despre "sistemul post-ticalosit" cand inculpatii de lux ai regimului, intens infierati la televizor, dispar peste noapte din tara si nimeni nu e de vina?

In fine, o a treia cauza e insasi coruptia noii puteri. Cetateanul a inteles ca grupurile de interese nu au nici patrie, nici culoare politica. Primarul care isi da singur casa nu miroase bine. Nici deputata care isi vinde casa statului, pe bani multi. Nici cea care face borduri din beton ca sa poata fi exportate cele din granit. Nici ministra care e exceptata de la principiul restitutio in integrum, pentru care lupta zi de zi. Nici proprietarii restaurantelor unde benchetuieste presedintele noaptea si care primesc ziua contracte de multe miliarde de lei publici.

Intr-un punct anume, sondajul CSOP pacatuieste prin omisiune. El intreaba cetateanul "care din urmatoarele masuri ar fi de luat pentru diminuarea coruptiei?" Lista propusa e descumpanitoare, pentru ca lipseste motivul esential al situatiei la care s-a ajuns: neaplicarea sau proasta aplicare a legii. In aceste conditii, romanii au ales cuminti intre marirea pedepselor (inutila, din moment ce nu se ajunge pana la ele) sau mai multa educatie anticoruptie in familie si in scoala (institutie unde tot sondajul arata ca se dau adeseori exemple practice care fac inutile teoretizarile). Aici sondajul a fost conceput in asa fel incat cetateanul sa nu poata formula opinii despre sistemul judiciar. Ar fi putut fi vorba despre opinii contrare celor exprimate frecvent de comisarul Frattini si asta nu ar da bine la aderare.

Oricum, cu patru luni inainte de aceasta aderare, 46% dintre romani considera coruptia ca principala noastra problema de integrare europeana. Ca dovada ca, daca de paine nu te poti plictisi niciodata, prea mult circ naste lehamite.

P.S. Din fericire, atunci cand oamenii se plictisesc de anticoruptie, li se poate servi o portie consistenta de deconspirare!