Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
În aceşti termeni sugestivi a caracterizat prof.univ. Adrian Năstase preşedintele Fundaţiei Europene Titulescu, dezbaterea cu tema “Grecia - Ce fel de schimbare?” desfăşurată sub egida acestei marcante entităţi a mediului nostru diplomatic şi ştiinţific şi al cărei moderator a fost domnia sa. Dezbatere care şi-a asigurat o încărcătură aparte de substanţă, atât datorată intervenţiilor doi invitaţi speciali- George Ciamba, secretar de stat pentru Afaceri Europene la MAE şi prof.univ. dr. Cristian Socol, de la departamentul de Economie şi Politici Economice al ASE, consilier al Primului Ministru al României-, cât şi al dezbaterilor incitante care au urmat .
În alocuţiunea introductivă, Adrian Năstase a insistat asupra ideii că rezultatul alegerilor din Grecia trebuie înţeles, în primul rând, ca un mesaj împotriva unor anumite politici de natură economică şi al unei anumite maniere de guvernanţă economică. Practic, de la foarte clarul mesaj anti-austeritate, votul din Grecia a dat un anume semnal pentru social democraţia din această ţară, iar de răspunsul pe care stânga îl va da acestui mesaj depinde şi evoluţia social democraţiei europene însăşi.
Apelând la o sugestivă figură de stil,domnia sa a punctat foarte precis că asistăm, acum, la un joc de pocher la nivel european la care iau parte nu numai Grecia şi statele membre ale Uniunii Europene, dar şi Rusia şi China. În plus, acest joc de pocher cu o miză atât de complexă se desfăşoară în atmosfera deosebit de tensionată pe care a generat-o situaţia din Ucraina, la care se adaugă tensiunile şi confruntările politice din Republica Moldova, aşa încât rezultatele şi, mai ales, consecinţele sale pe termen scurt, mediu sau lung sunt, încă, greu de anticipat.
În marja calităţii sale de secretar de stat pentru Afaceri Europene la MAE, având în plus avantajul experienţelor acumulate în perioada când a fost ambasador al ţării noastre în Grecia, George Ciamba şi construit argumentaţia pornind de la relaţia dintre termenii trinomului: criza financiară- criza economică- criza politică. Astfel, votul masiv dat de către electoratul din Grecia pentru SYRIZA, un partid anti-sistem care practic nu aparţine stângii tradiţionale, este un vot categoric împotriva guvernanţei economice europene. Sau, mai direct spus: un vot pentru “re-naţionalizarea politicilor economice”, adică pentru re-asumarea de către guvernele statelor a calităţii lor de decidenţi ai acestor politici. Desigur, votul dat SYRIZA, ca şi situarea pe poziţia a treia a câştigătorilor scrutinului a unui partid neo-nazist, exprimă şi o clară neîncredere pentru partidele să le spunem “clasice” pe fondul unei prelungite instabilităţi politice, noul guvern de la Atena fiind cel de-al patrulea de la declanşarea crizei. Alt fapt semnificativ ar fi acela că la componenta propriu-zis economică a opţiunilor anunţate de noul cabinet elen se adaugă un set de politici sociale care,la rândul lor, se situează- a atras atenţia pe bună dreptate George Ciamba- “exact la opusul a ceea ce se petrece în Europa”. În fine, dar câtuşi de puţin în ultimul rând, alegerile din Grecia au avut ca miză nu doar succesul economic şi, pe această bază, asigurarea unor noi politici sociale, ci şi recâştigarea sentimentului demnităţii cetăţenilor. Ceea ce, a accentuat distinsul diplomat, pe de o parte pune liderii europeni din familia social-democrată în situaţia clară de a promova alternative politice prin care să scadă presiunea pe propriul electorat, iar, pe de alta, aduce Euroclub -ul în faţa unei dihotomii categorice: fie continuă acordurile cu Grecia, fie resping programele avansate de guvernanţii eleni şi încetează programele de finanţare ale acestei ţări. Aceasta ar fi, în fapt, şi problema–cheie la care se aşteaptă răspunsul la apropiatul Consiliu European.
Preluând (ca să spun aşa)ştafeta de la George Ciamba, prof. univ. dr. Cristian Socol a relevat importanţa majoră a apropiatei întâlniri a ministrului grec de finanţe cu Euroclub-ul, insistând asupra ideii că, în condiţiile în care nu se va ajunge la un acord, iar Grecia îşi va pune în aplicare intenţia de a ieşi din zona EURO, aceasta va însemna că pierd atât Uniunea Europeană, cât şi Grecia. Am remarcat într-un mod cu totul aparte poziţia pe care s-a situat profesorul Cristian Socol, cel care- tocmai în calitatea sa de membru al Departamentului de Economie şi Politici Economice din cadrul Academiei de Ştiinţe Economice!- a supus unui examen impecabil argumentat “experimentul politicilor guvernării economice de la distanţă” şi practicile abuzive ale “vulturilor financiari” care au atacat Grecia. Toate acestea având ca urmare reacţiile sociale din Grecia, dar şi pe cele din alte state europene, cum ar fi: Italia, Spania, Irlanda sau Portugalia. Expresii categorice ale frustrărilor şi nemulţumirilor pe care le-au acumulat cetăţenii acestor state şi care s-au exprimat prin creşterea în sondaje sau, după caz, în noile arhitecturi parlamentare, ale formaţiunilor politice anti-sistem şi, punctual, anti-austeritate. Interesantă şi incitantă, la acest nivel de abordare, mi s-a părut remarca referitoare la faptul că” dincolo de economie”, anumite structuri decizionale, la nivel european sau la nivel global, demonstrează că “nu se înţelege psihologia locuitorilor şi,mai ales, faptul că aşteptările cetăţenilor din Sud sunt diferite de cel ale locuitorilor din Nord”. Subiect despre care, cred, este cazul să se discute mai aplicat şi fără clişee prohibitive, adică ieşind din păguboasa matrice a Nordului harnic şi productiv versus Sudul, leneş şi consumist.
Revenind la tema propriu-zisă a dezbaterii, ar mai fi de consemnat şi consideraţiile profesorului Cristian Socol aspra unor învăţăminte pe care Uniunea Europeană trebuie să le tragă din rezultatele votului din Grecia. Practic, în Grecia, a apreciat Cristian Socol, “a explodat”(termen foarte bine ales n.n.) “cenzura pieţii asupra statului”. Cenzură impusă de canoanele neo-liberale care este, acum, drastic sancţionată de către cetăţeni, aşa încât timpul supremaţiei lui “Homo Economicus” se apropie de asfinţit. Cât priveşte lecţia pe care Uniunea Europeană, organismele şi decidenţii săi, trebuie să le tragă din “Lecţia votului grec” acestea ţin, în primul rând, de necesitatea eliminării mecanismelor decizionale greoaie, care fac nu o dată ca soluţiile la probleme acute să vină foarte târziu şi, chiar dacă vin, ele să fie greu aplicabile, dat fiind faptul că sunt soluţii “luate din birou”.
O întrebare care, în mod firesc, s-a aflat pe agenda discuţiilor, căreia dezbaterea “Grecia-ce fel de schimbare?” i-a rezervat o atenţie aparte şi un răspuns echilibrat a fost cea referitoare la consecinţele ieşirii Greciei din zona EURO sau chiar din Uniunea Europeană. După o analiză complexă a costurilor, a câştigurilor şi a riscurilor unor asemenea decizii s-a ajuns la un consens asupra ideii că aceasta ar însemna, pentru Grecia în primul rând, un mare risc, dar şi că Uniunea Europeană ar avea de suportat consecinţe dure. În această situaţie, se aşteaptă, în primul rând de la negocierile pe care le va avea ministrul grec de finanţe la Consiliul European , o abordare care să depăşească rigiditatea clişeelor mentale :”austeritate versus consumism”.
Cât priveşte ecourile şi implicaţiile “Lecţiei greceşti” pentru România- temă care, după cum a spus profesorul Adrian Năstase, ar putea să facă obiectul unei dezbaterii viitoare la Fundaţia Europeană Titulescu- am reţinut trei semnificative luări de poziţie. Prima aparţine secretarului de stat George Ciamba care a atras atenţia asupra necesităţii ca, prin mecanismele de negociere de tipul”celui mai mic numitor comun”, la nivelul Uniunii Europene să se convină asupra unor noi politici economice care să asigure “crearea de competitivitate”. Cea de a doua a fost marcată de către profesorul Cristian Socol prin trimiterea la schimbarea de paradigmă a strategiilor economice promovate de actualul guvern cu un accent special pe negocierile executivului cu FMI şi cu Banca Mondială. În aceeaşi ordine de discuţie, am ales pentru a încheia aceste notaţii, remarca profesorului Adrian Năstase. Astfel, după ce a menţionat evoluţiile complexe ale situaţiei din imediata vecinătate a României, din Ucraina şi din Republica Moldova, domnia sa a apreciat că întrebările pe care le-a generat şi le va mai genera votul din Grecia, oferă posibilitatea de a creiona un cadru de informaţii şi de analiză pentru a înţelege eventualitatea unor noi tipuri de experienţe ce se pot înregistra în viitor.
