x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Un ultim omagiu lui Petre Oprea

0
Autor: Tudor Octavian 20 Dec 2011 - 21:00

Mai mult decat un model, istoricul Petre Oprea ramane o solutie dem­na a vietii de scriitor in Belle Arte.

Profesia de autor-cercetator e si foarte obositoare, si cu orizontul adesea blocat de imprejurari si de oameni. Petre Oprea si-a ordonat toate muncile zilei si pe acelea ale unor secvente de timp mai mari, astfel ca un nou gen de osteneala sa fie rasplata pentru cel de dinain­te si, totodata, un prilej de relaxare mo­rala. Cine e contrariat de mul­ti­mea si de cuprinderea pre­o­cu­pa­ri­lor sale de istoric al artei si de do­cu­mentarist cu chemarea exhausti­vu­lui, trebuie sa-i inteleaga existen­ta ca pe un nesfarsit de activitati, in care fiecare e totodata si cauza si efect. Nu serie, ci intrepatrundere.

In istoria culturii, artele au nas­cut in toate vremurile si exegeti ai in­taietatilor. In functie de talentul acestora, de elocventa argumen­te­lor lor, au fost incoronate in vea­curi cand muzica, cand matemati­ca sau arhitectura, cand pictura sau literatura. Dat fiind ca scrii­to­rii, nu importa de pe ce mosie a spi­ritului, au lucrat cu ideea si cuvantul deopotriva, vanitatile multora au intrecut masura. Cele mai inalte si mai acute vanitati se manifesta in epoca noastra la comentatorii operei de arta. Petre Oprea n-a fost iertat de sindromul profesiei, mai ales ca avea si motive in biografie si bibliografie sa-l cultive, dar si l-a temperat si a prefe­rat sa raspunda prin cartile sale, acolo unde provocarile nu treceau mai departe de vanitati.

Cartile lui Petre Oprea nu se definesc in relatie cu acelea ale co­le­gilor, ci intre ele si prin ele insele, in raftul compact de biblioteca pe care l-au umplut. In odaia-birou, unde avea biblioteca de specialitate in treburile creatiei plastice, cartile lui Petre Oprea alcatuiau un corpus, cu inceput, miez si sfarsit. Car­ti­le sale de arta sunt de toate fe­lu­ri­le, dar majoritatea e alcatuita din scrieri ce inspira atata respect si auto­ritate, incat nici nu mai trebuie sa le deschizi. E suficient sa le ai in preajma. O a doua catego­rie e acea a cartilor care ii mar­chea­za formatia si ii definesc im­pli­ni­rea. A treia categorie cuprinde car­tile cu care noi, ceilalti din breas­la, lucram in permanenta. Nu dic­tionare, nu studii de rara fo­lo­sin­ta, ci lucrari fara de care in­ves­ti­tia de timp si de cautare in gol a ur­masilor in meserie ar fi foarte mare.

Petre Oprea a si terminat cartile la care toti istoricii, criticii si co­men­tatorii artelor plastice s-au gan­dit c-ar fi fost cazul sa le scrie ei. S-au gandit, dar i-au retinut vanitatile. Singura lui vanitate a fost munca. Petre Oprea a anticipat unul din imperativele vremii, pe care n-o va mai trai: prioritatea informatiei vitale asupra comentariului si a divagatiei lor cu repere faptice aproximative.

Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de