x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Editoriale Un viscol cât o lecţie de istorie

Un viscol cât o lecţie de istorie

de Adrian Vasilescu    |    31 Ian 2012   •   21:00

Cum de ne-am trezit loviti dintr-o data, cu atata forta, de un vartej de zapezi si de vanturi intr-un moment ce parea sa confirme previziunile de iarna blanda in luna lui gerar? Intrebarea nu-i lipsita de sens. Caci, pana sa se fi pornit viscolul, au fost multe zile excesiv de calduroase. fii dintr-o data…

… In vara lui 2005, uraganul 'Ka­trina' lovise cu furie coasta de sud a Statelor Unite. Un vartej neobisnuit de puternic. Au murit 2.000 de oameni si au fost contabilizate mari pagube materiale. Specialistii au explicat atunci ca uraganele isi aduna forta din excesul de caldura de la suprafata apelor oceanelor. In august 2005, din Golful Mexic, unde apele de la suprafata erau mult mai calde decat media istorica a lunii august, a pornit furtuna. Fara indoiala, si acum, in 2012, ferocitatea viscolului care a lovit Romania a fost, daca nu determinata, cel putin amplificata de excesul de zile calduroase peste media istorica a lunii ianuarie.

Fenomenele din economie sunt, adesea, aidoma celor din natura. Nici naturii, nici economiei nu-i fac bine excesele. Supraincalzirea, de exemplu. Sfertul de secol de aur al lumii capitaliste – cei 25 de ani de crestere economica exceptionala de dupa al doilea razboi mondial, in America de Nord, in Europa de Vest si in Japonia – a curs fara intreruperi tocmai pentru ca economiile amintite n-au cunoscut excese. Au fost 25 de ani fara supraincalziri in economie.

Sa ne amintim ca Marea Criza din 1929-1933 a lovit atat de puternic planeta dupa ce si-a adunat forta din 'apele' supraincalzite de la suprafata vietii economice si sociale de dupa primul razboi mondial. 'Anii nebuni' ai Americii, cu dezlantuiri in toate domeniile, care au culminat dupa 1926 cu iluzia dusa la absurd ca preturile actiunilor la bursa pot creste la nesfarsit si ca oamenii se pot imbogati la nesfarsit, au fost principala cauza a dezordinii economice si sociale planetare de la cumpana deceniilor al treilea si al patrulea din secolul XX.

La fel si criza globala actuala: ea si-a adunat forta din 'apele' supraincalzite ale vietii economice si sociale de dupa 1970. Sfertul de secol de aur fusese lasat in urma. Istoricii au consemnat ca ar fi fost incheierea glorioasa a revolutiei industriale clasice. Dupa 1970, cand au devenit dominante tehnologiile neconventionale – fapt care, conjugandu-se cu ruperea definitiva a legaturilor cu etalonul aur, a dat li­bertate banilor sa zburde prin lume – vechile modele de gandire si de comportament s-au trezit ca sunt depasite. Iar accentul pe economia serviciilor (financiare, asigurari, telecomunicatii, transporturi) a facut ca, deseori, soft-urile sa se rupa de hard-uri.

Banii insisi, de prea multe ori, au pierdut legatura cu baza lor de lansare: economia reala. Sistemul financiar s-a supraincalzit. Laurea­tul Nobel Joseph Stiglitz aminteste ca un statistician a numarat, intre 1970 si 2007, peste 120 de crize financiare mici sau medii. Marile Turbulente starnite in anii 2007-2008, de care inca n-am scapat, devenisera inevitabile.

×
Subiecte în articol: editorial