x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Un vot zdrobitor împotriva preşedintelui

0
Autor: Ion Cristoiu 20 Apr 2007 - 00:00

Dezbaterile din Parlament, dar mai ales votul zdrobitor în favoarea suspendării m-au convins însă că suspendarea era inevitabilă. Mai ales după declaraţia sinucigaşă din 17 aprilie 2007. O declaraţie prin care, aşa cum am mai arătat, Traian Băsescu aproape că a forţat Parlamentul să-l suspende. A fost o greşeală fatală, ivită din jocul la cacealma?

Miercuri seară, cu nici 24 de ore înaintea votului din Parlament, Traian Băsescu a susţinut o Declaraţie oficială de la Palatul Cotroceni.
Ca şi în cazul altor momente din cei doi ani de mandat, preşedintele a folosit dreptul la liberă exprimare pentru a răstălmăci adevărul.
Mai mult şi mai dramatic decât în seara de marţi, 17 aprilie 2007, domnia sa a susţinut că suspendarea e abuzivă, deoarece nu respectă Avizul Curţii Constituţionale.
Potrivit articolului 95 din Constituţie, Avizul Curţii Constituţionale e consultativ, şi nu imperativ. Altfel spus, pentru a lua o decizie, Parlamentul se adresează Curţii Constituţionale în vederea unei consultări de specialitate. Desigur, Avizul Curţii îşi are importanţa sa. Preşedintele îl poate folosi, cum a făcut înaintea momentului din Parlament, pentru a susţine că n-a încălcat Constituţia şi că votul din Parlament e strict politic. Decizia Curţii poate fi luată sau nu în seamă de Parlament, care, singur, îşi asumă responsabilitatea de a-l suspenda pe preşedinte chiar dacă Avizul de specialitate spune că n-a săvârşit "fapte grave prin care încalcă prevederile Constituţiei".
Aşa cum am mai arătat, momentul 2007 nu poate fi înţeles fără o reportare la un alt moment asemănător: cel din iulie 1994.

Urmare a Declaraţiei făcute în mai 1994 de Ion Iliescu la Satu-Mare, Opoziţia de atunci (CDR + PD) iniţiază procedurile de suspendare a preşedintelui. Potrivit Constituţiei, după şedinţa din 4 iulie 1994 (în care nu se pune problema constituirii unei Comisii suplimentare), Parlamentul trimite Curţii Constituţionale, spre Aviz consultativ, cererea Opoziţiei.

Curtea Constituţională se întâlneşte a doua zi, 5 iulie 1994, şi decide, la 5 iulie 1994, că declaraţia de la Satu-Mare nu constituie o încălcare gravă a Constituţiei, fiind "o opţiune politică fără nici o relevanţă juridică".
La 6 iulie 1994, Avizul e publicat în Monitorul Oficial.
La 7 iulie 1994 are loc şedinţa de dezbatere şi de votare a Cererii de suspendare.
Spre deosebire de cea din cazul Iliescu, decizia din cazul Traian Băsescu ţine să precizeze:
"Rămâne ca Parlamentul să decidă, pe baza datelor şi informaţiilor care-i vor fi prezentate cu ocazia dezbaterilor asupra existenţei şi gravităţii faptelor pentru care s-a propus suspendarea din funcţie a preşedintelui României, în concordanţă cu dispoziţiile art. 95 din Constituţie".

Aşadar, însăşi Curtea Constituţională, spre deosebire de 1994, a lăsat la latitudinea Parlamentului de a decide prin vot asupra suspendării şi n-a făcut-o doar pentru că aşa scrie în Constituţie, ci pentru că, aşa cum se şi vede din conţinut, Curtea a considerat că încălcările Constituţiei n-au fost grave.
Din punct de vedere constituţional, aşadar, nu se poate vorbi deapre o suspendare abuzivă.
Traian Băsescu şi acoliţii săi susţin pe toate drumurile şi în toate pieţele că e vorba despre o intrigă a unor grupuri interesate să pună mâna pe putere, să-l facă să tacă pe Primul Vorbitor al ţării.
Că e vorba despre o intrigă am crezut şi eu. Nu a grupurilor de interese nelegitime, ci a duşmanilor săi.
De aceea, am fost, atât în editorialele din Jurnalul Naţional, cât şi în intervenţiile televizate, împotriva suspendării, considerând-o o eroare politică.

Dezbaterile din Parlament, dar mai ales votul zdrobitor în favoarea suspendării m-au convins însă că suspendarea era inevitabilă.
Mai ales după declaraţia sinucigaşă din 17 aprilie 2007. O declaraţie prin care, aşa cum am mai arătat, Traian Băsescu aproape că a forţat Parlamentul să-l suspende.
A fost o greşeală fatală, ivită din jocul la cacealma?
A fost un punct dintr-un plan mai vast, ascuns nouă, muritorilor de rând, şi ale cărui contururi vor fi dezvăluite în zilele următoare?
Prin votul de ieri, Parlamentul a câştigat o rundă în războiul cu Traian Băsescu.
Asta nu înseamnă că războiul s-a încheiat.
Ce mişcare va face Traian Băsescu?
Vom vedea în perioada următoare.
Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de