Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Societatii noastre nu-i este deloc usor sa-si infranga reflexele, obiceiurile, conservatorismul. Dar timpul adaptarilor treptate a expirat. A venit timpul reformelor radicale, prin care sa ne schimbam noi, sa schimbam tara, sa modificam felul nostru de a trai.
Pot sa pariez ca nu-i roman, cu carte sau fara carte, destept sau cu mintea mai inceata, varstnic ori tanar, care sa nu doreasca prosperitatea tarii. Fiind desigur convins ca de binele tarii depinde binele fiecaruia. Dar nu-i totul sa dorim binele. Important este ce facem ca sa-l producem.Ne mandrim pe drept cuvant ca drapelul nostru flutura acum la sediul NATO. Dar acest nou adevar al Romaniei nu ne aduce nici mai multa valoare adaugata, nici mai multa eficienta. E bine ca Romania isi imbunatateste imaginea in lume. E rau insa ca, in acelasi timp, ramane in urma pe plan economic.
Suferim acest rau fiindca numeroase capcane, dintre cele pe care ni le-am intins singuri, in anii trecuti, de la tentatia umflarii deficitelor comerciale si pana la dadacirea de catre stat a economiei, continua sa produca efecte daunatoare si sa ne cantoneze in zone periferice. Piloni âtraditionali", intre care âpiata supravegheata", alaturi de un sector public inca puternic in economie, fac sa fim in urma Cehiei, Poloniei, Ungariei, Sloveniei, desi aceste tari se confrunta in prezent cu multe dificultati economice. Tot din cauza unor reforme intarziate. Ele sunt insa inaintea noastra si vor continua sa fie. De la 1 mai vor fi nu numai in NATO, ci si in Uniunea Europeana.
Noi continuam sa fim pe lista de asteptare. Vom prinde trenul din 2007 numai daca vom reusi, urgent, sa repunem ceasurile la ora actuala. Romania are nevoie de un soc. De o ruptura intre modelele de dezvoltare invechite si noile criterii din vremea globalizarii economice. Am pierdut dreptul de a mai gresi. De aici inainte orice eroare ar fi extrem de periculoasa.
Dar avem si o solutie? Multi spun: sa fie inchise intreprinderile care produc pierderi. Usor de spus, mai greu de facut. Fara indoiala ca este obligatoriu sa fie lichidate intreprinderile muribunde. Grosul pierderilor se intregistreaza insa in intreprinderile care nu vor fi inchise. Daca reforma intreprinderilor va fi amanata si de aici inainte, asa cum a fost amanata ani la rand, daca privatizarile vor fi in continuare intarziate, economia romaneasca va suporta pagube incalculabile, ce nu vor putea fi remediate mult timp.
Din nefericire insa, cea mai mare parte a populatiei are o viziune idilica despre etapele reformei. Domina dorinta iluzorie de a ajunge repede la un stat al banastarii pentru toti. Ceva imposibil de realizat inainte de a avea un stat care sa incurajeze si sa stimuleze competitia in munca, libera initiativa si asumarea riscului. Si care sa descurajeze chiulul, delasarea, inselaciunile, incompetenta. Cu alte cuvinte, prinde greu ideea ca, inainte de a ajunge sa traim bine, e nevoie sa muncim bine.
Intrand in adancimea lucrurilor, vom constata ca o schimbare de substanta in economie nu e posibila fara piete libere, functionale. Si, mai ales, fara concurenta. De fapt, asta-i solutia. Numai sub Protectoratul Sfintei Concurente va fi posibila punerea in functiune a tuturor pompelor de oxigen de care economia romaneasca are nevoie vitala.
Dar ce inseamna sa muncim bine? Decenii la rand am cantarit otelul ce se aduna pe cap de locuitor. Si gandeam ca a munci bine inseamna sa facem mai mult otel, mai multe motoare, mai multe masini-unelte. Numai ca, in realitate, produsul intern brut (indicator ce arata bogatia reala a unei tari, exprimand suma valorilor adaugate) creste nu numai daca sunt fabricate strunguri sau otel, ci si daca se construiesc spitale, scoli, teatre, hoteluri, magazine, parcuri de distractii. Fara indoiala ca investitia in industrie sau in agricultura este absolut necesara. Dar la fel de necesare sunt investitiile pentru deschideri de noi afaceri in comert, in turism, in toate domeniile. Daca romanii nu vor munci mai bine in toate domeniile si daca nu vor avea bani pentru consum, economia nu va prospera. Mai cu seama, nu va prospera daca productia nu-si va dobandi sensul real, acela de furnizor de bunuri si servicii pentru consum, de locuri de munca si de bani. Sub imperiul performantei. Al lucrului bine facut.
Asa ca, dincolo de imaginea de export, facuta pentru a impresiona Occidentul, importanta, dar nu esentiala, sa vedem ce facem cu imaginea din ochii nostri. E timpul sa decidem. Putem continua sa ne pacalim singuri. Sa ne imbatam cu sperante, dar in realitate sa ne taram in coada Europei. Ori sa fortam schimbarea: sa luam taurul de coarne si ne aruncam in valurile marii competitii economice.
