Una nasoală cu piscul fiscului

"Fondul  Blejnar” înnobilează guvernarea lui Băse cu o nouă stenogramă. Ieri, un înalt judecător de la ÎCJC, care punea o pilă la Blejnar, îşi începea convorbirea cum se cuvine în epoca Băsescu, depunea pupăturile fireşti în partea de jos a statuii care i-a marcat existenţa.

Pupincurismul faţă de Băse este năvalnic chiar şi-n absenţa dosului prezidenţial, fiindcă1 nu se ştie cine toarnă. Întrucât lui Blejnar i s-a părut că găselniţa înaltului judecător, aia cu "naşul nostru şi-n sufletul nostru”, l-a surclasat intelectual, întrucât răspunsul lui n-a fost pe măsura înaltului pupat judecătoresc, SB se reabilitează astăzi cu săruturi fierbinţi depuse pe aceleaşi buci. Întrebat cum crede că iese preşedintele din pestilenţa stenogramelor, soldatul Svejk al fiscului românesc a răcnit cu mândrie, din toţi bojocii: "Ca un bărbat de stat”. Onoare şcolii arădene, plină de pilde politice.

Nu s-au risipit aburii victoriei blejnariene că a venit şI următoarea stenogramă. Eroi: SB în tandem cu nevasta, ca Ţociu şI Palade. Nevasta dă şI ea onor la preşedinte, omagiind prin câteva metafore alintul viguros "ţigancă împuţită”.

Deci dna Blejnar l-a sunat pe SB la serviciu şI crezând că Blejnărel freacă menta l-a luat la per fiscus: Ce faci soţule? El: Uite, pe aici pe la birou. Ea: Poţi să vorbeşti? El: Zi.

ŞI aici începe frumuseţe de, cum să-i zicem să fie mai precişi, rasism. Acolo unde tremură până şI DEX-ul, intervine nevasta lui Sorinelu şI pune definitiv lucrurile la punct. Deci.
Ea: - Auzi, nu vorbeşti şI tu c şeful tău (n.r.: e vorba de Ialomiţianu, economistul european al anului), poate, poate primiţi şI voi o delegaţie de ciori pe 29?
SB: Ce delegaţie de ciori?
Nevasta: D-ăştia de prin Tenegal (nr: ori e o greşeală de transcriere ori o combinaţie ca între, luăm la întâmplare, un nume şi-o ţară Tenderelu+ Senegal), de la dracu' să-i ia! ….Vorbeşte şI spune-mi dacă trebe să-i băgăm pe ordinea de zi.
SB: Păi ca ce chestie?
Ea: Nu ştiu, eu ştiu ce?! Găsiţi voi ce să discutaţi, vreun acord ceva, să cunoască şI ministerul de finanţe şI alea, alea.
El: Păi cu mine trebuie să semneze eventual.
Ea (maimuţărindu-l): Auzi, că cu el trebuie să semneze acordu', că numai el semnează acord. Da poate îl vede şi-l impresionează şI pe domn ministru acolo...
El: Ce bine de tine, toată ziua râzi şI mănânci, în loc să munceşti la casă. Pa! 
Că ea freca menta, în loc să muncească la cuibul conjugal, e una. Dar aia cu ciorile e chiar nasoală.