x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Editoriale Una pat ieftin. Instructiuni de folosire

Una pat ieftin. Instructiuni de folosire

13 Noi 2004   •   00:00

Pe un maidan de cartier, cand noroios, cand plin de praf si cutreierat de toti vagabonzii - caini si oameni - cativa tarani pantecosi, foarte multumiti de conditia lor de cooperatori care nu mai au nici o treaba cu statul, vand paturi ieftine.
Ca le spun fotolii extensibile ori canapele, tot niste scanduri batute stramb in cuie si infasate in catifea sintetica sunt. Un cumparator scund, sfrijit si nehotarat se invarte pe langa un pat dublu si se intereseaza daca-i rezistent. "Da’ pentru ce vrei sa-l cumperi - il ia la rost negustorul - nu ca sa dormi pe el?" Cumparatorul face parte din marea familie a saracilor, care s-au obisnuit sa fie bruftuluiti de negustori. Parc-ar scrie pe fruntile lor: "N-avem bani, puteti sa ne si bateti!". Cand sunt repeziti, se bucura macar ca-s luati in seama. "Pai, bre - se scuza clientul cel mititel - eu nu dorm singur, dorm, ca tot omul, cu femeia mea."

Taranul, cu bunda lui mirosind a tuica, il masoara insolent din ochi si numai ca nu zice: "Ada-ti nevasta s-o cantarim". Zice insa ceva si mai urat: "O fi avand un qintal jumate. Astea-s paturi ieftine, boierule. Daca vrei sa te arunci pe grasa ta din usa, i-ati unul scump, din centru".

Clientul stie sa indure. Totul e sa-i mai lase din pret. "Nu-i grasa, bre - rade el cam manzeste - e ca toate femeile. Un pat e totusi un pat. Trebuie sa tina." "Tine - il asigura negustorul si scoate de dedesubt o tesla si o mana de piroane - uite, ii dam un cui colea, unul dincolea si poti sa te azvarli din avion in el. Dar nu mi-ai spus cate kile are femeia. Ori ti-e rusine?"

Negustorii de paturi ieftine ar trebui sa respecte, ca luptatorii si halterofilii, niste categorii de greutate. Si sa specifice, in functie de ele, ce-i indicat si ce nu-i bine sa faci intr-un pat care costa cat patru taburete. Nu-i indicat, de exemplu, sa te uiti din ce-i facut patul, fiindca nu-l mai cumperi. Nu-i recomandabil, de asemenea, sa pipai calitatea catifelei, fiindca te alegi cu niste aschii sub unghii. Pe un astfel de pat, dorm neintors mai ales cei care beau posirca produsa de fratele negustorului de paturi. Sau mananca si cad grei de tot borhotul bagat in burdihan la carciuma cumnatului, aflata doi pasi mai incolo. Odata ajuns in apropierea maidanului cu paturi croite in dorul lelii, cu joagarul, cu niste cuie si cu ciocanul, nici un sarac nu scapa nevamuit.

"Il iau, ce mai incolo, incoace - spune cu o veselie cam tampa sfrijitul cu nevasta slaba - c-am mai luat vreo trei pana acum si toate s-au dus dracului dupa un an." "Un an! - se mira ipocrit negustorul, ca si cum clientul ar fi zis o vesnicie - eu p-asta ti-l dau garantat pentru trei. Dar numai daca il cinstesti la carciuma de alaturi." Iar omul cu patul se duce, facandu-o pe veselul, la bodega cumnatului. Cauza e aceeasi de cand lumea: nu numai ca s-a invatat sa fie batjocorit si impins din spate, dar nici nu indrazneste sa spuna nu, cand e prostit. "Ce, parca-s singurul - zice el voios de-a binelea - asa e viata, unii fura, altii se lasa furati. Macar traim!"
×
Subiecte în articol: editorial