x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Editoriale Unde ne împingeţi, domnilor?

Unde ne împingeţi, domnilor?

de Marina Constantinoiu    |    10 Oct 2013   •   19:47

Când au intrat în Parlamentul de la Atena, adică pe tărâmurile pe care s-a născut democraţia, abia dacă le reţineam numele: Zori Aurii. Suna aşa, a la slogan turistic, te ducea cu gândul la plajele Greciei şi la vacanţe. Număram mandatele deputaţilor proaspăt aleşi şi nu prea înţelegeam. Extrema-dreaptă, în Parlamentul elen? Ei, bine, da. Cetăţenii greci au protestat la adresa politicilor partidelor tradiţionale, pe care le apreciază drept falimentare, care le-au adus măsuri de austeritate fără precedent, votând pentru nevotaţi. Ştiţi, am mai auzit şi noi în România formula aia cu “votaţi-ne pe noi, a venit şi vremea noastră, că noi nu am fost până acum la putere, să demonstrăm ce putem”. Între timp, Zorile Aurii au început lupta pentru cucerirea inimilor şi a minţilor cât mai multor greci, organizându-se pentru a oferi ajutoare şi asistenţă celor în nevoie, într-o ţară în care sindicatele erau foarte puternice. Liderii Zorilor Aurii revendică moştenirea dictaturii coloneilor şi sapă la rădăcină sindicatele - acuzându-le că nu-şi mai protejează oamenii - comuniştii şi, evident, că-i la-ndemână, imigranţii, infiltrându-se în rândul clasei muncitoare deznădăjduite. E simplu, într-o ţară în care rata şomajului a atins recordul de 27,6%, să le spui debusolaţilor de austeritate că imigranţii sunt de vină că le-au luat locurile de muncă şi că vei găsi tu soluţia. Caracatiţa Zorilor Aurii s-a întins rapid, numai că a ajuns la crimă poate prea repede pentru planurile sale. Asasinarea unui raper antirasist a cam trezit Grecia din adormire, iar Zorile Aurii şi-au mai pierdut din strălucire. Dar nimeni nu poate spune că grecul de rând, care i-a votat pe liderii acestui partid, va fi convins prea uşor de nişte interceptări de convorbiri că problema cu extrema-dreaptă este una chiar serioasă. De obicei, Omenirea nu învaţă nimic din istorie.

De la Londra îl ascultăm o dată la două zile pe eurofobul Nigel Farage, care, cel puţin nouă, românilor, ne trage câte un şut periodic. Şi el e supărat pe lume şi pe Europa, şi el vrea să aducă schimbarea. În Austria, extrema-dreaptă a revenit spectaculos, cu un scor de 21,4%, la recentele legislative, clasându-se pe locul trei. În Franţa, chestiunea romilor a ajuns dezbatere naţională şi piedică în calea relaţiei bilaterale între Bucureşti şi Paris, de parcă romii sunt doar ai României şi încăpătânarea de a-i integra este un dat pentru a noastră ţară.

Miercuri seara, publicaţia franceză Le Nouvel Observateur cutremura clasa politică franceză. Ea prezenta, în exclusivitate, rezultatele unui sondaj de opinie potrivit căruia formaţiunea naţionalistă şi xenofobă franceză Frontul Naţional se clasează pe primul loc în intenţiile de vot înaintea scrutinului europarlamentar din 2014, devansând pentru prima dată mişcarea de centru-dreapta UMP şi Partidul Socialist, aflat la guvernare. Este o premieră. 24% dintre francezi intenţionează să voteze cu FN la scrutinul europarlamentar din mai 2014, spun cifrele sondajului. Iar Alain Delon, celebrul actor, are rapid o reacţie de susţinere. Explicaţia e simplă, spune el: francezii s-au săturat de ceea ce li se spune şi li se face de ani. Vor altceva. Un suflu nou.

Dar oare când anume naţionalismul, rasismul, extremismul, intoleranţa, xenofobia au adus ceva bun istoriei Omenirii? Când oare, în istorie, izolarea celui care nu îţi seamănă, împrejmuirea cu ziduri a unei comunităţi, opresiunea, ura şi în cele din urmă exterminarea au îmbunătăţit viaţa cetăţii, oriunde ar fi acţionat extrema?

Corupţie, laşitate, minciună, trădare. Sunt acuzaţiile care i se aduc clasei politice europene “clasice” de către lideri noi, care se vor ei la ciolan, promiţând că prin radicalism rezolvă orice. Austeritatea a adus exasperarea în rândul oamenilor obişnuiţi, proiectându-i ori spre izolarea de realitate, ori spre extreme. Până unde ne împingeţi, domnilor?

×