Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Dacă ne uităm pe sondaje, la viitoarele alegeri parlamentare, de peste două luni, jocurile par făcute. USL va obţine peste 50%, adică o majoritate parlamentară destul de confortabilă care-i va permite să guverneze, din acest punct de vedere, fără mari dureri de cap. Asta în teorie pentru că în realitate lucrurile sunt mult mai complicate. Şi ceea ce nedumereşte este liniştea cu care social-liberalii aşteaptă să vină alegerile pe care le consideră deja câştigate. Bătălia pentru funcţia de procuror general, dar şi de şef al DNA pare deja pierdută. Intervenţii de la Bruxelles, acerbe jocuri de culise par să ducă la un deznodământ la care social-liberalii n-au nici un cuvânt de spus. Din alt punct de vedere ar fi corect ca sistemul să-şi regleze singur funcţionarea, dar s-a întâmplat vreodată aşa? În timp ce se afla în opoziţie, Uniunea Social Liberală invoca politizarea justiţiei şi acuza DNA de partizanat. Iată că acum, în plină guvernare USL, Kovesi este promovată la Bruxelles, ca reprezentantă a României. N-ar fi exclus ca, până la urmă, să ajungă chiar şefa DNA. Este clar că în culise Guvernul Ponta pierde pe linie, n-are expertiza bătăliilor din umbră, n-a identificat acele pârghii (sau nu reuşeşte să ajungă la ele) care contează cu adevărat în exercitarea puterii, are de multe ori o evoluţie publică care, cu politeţe spus, nedumereşte. Nici acum nu ştim ce-a vrut guvernul cu telenovela privatizării Oltchim, o poveste în care pierderile de imagine sunt evidente dar au servit de minune populismului lui Dan Diaconescu. Şi dacă procentele electorale câştigate de patronul OTV se vor contabiliza, în minus, în contul USL? Şi dacă, mai rău, aceste voturi pierdute vor atârna, decisiv, în ecuaţia formării guvernului după alegerile din decembrie? USL dă senzaţia că nu are un plan de bătaie pentru alegerile viitoare, că nu ştie prea bine cum va reacţiona în faţa opoziţiei lui Băsescu. Şi cel mai important, şefii USL nu par să fi înţeles că puterea se câştigă la Bucureşti doar ştiind cum să deschizi uşile puterii de la Bruxelles. Totuşi, social-liberalii, în ciuda bâlbâielilor evidente, mai au şi noroc. Oastea politică a lui Băsescu, adunată sub o titulatură hilară (România Dreaptă, o denumire de stand-up comedy), nu pare să aibă forţă şi nici cea mai elementară inspiraţie. Mihai Răzvan Ungureanu este deja sufocat de criticile din presă, iar imaginea este extrem de şifonată în urmă dezvăluirilor privind cariera sa de principe al protocolului pe banii statului. De altfel, mişcările sale politice, ezitante şi de multe ori fară nici un fel de logică, nu conving şi nici nu ascund rolul său în politică: de a fi un sprijinitor al lui Băsescu. Această apropiere dar şi subordonare faţă de ambiţiile suspendatului de la Cotoceni vor atârna greu în evoluţia carierei sale viitoare. Ceilalţi şefi din România Dreaptă nu depăşesc deocamdată, ca anvergură politică, stadiul de "şi alţii". Chiar şi Blaga, politician limitat, ajutat doar de mitul că s-a opus lui Băsescu. (Când? Unde? Cum? Nimeni nu ştie...) Toată opoziţia aşteaptă o lovitură de forţă a lui Băsescu care să-i readucă la guvernare. Nu va fi aşa, într-un fel s-au altul, social-liberalii vor rămâne la guvernare doar că Băsescu va dori să-şi păstreze cât mai multe din pârghiile puterii. Aceasta e miza viitoarelor alegeri (unii lideri USL vor să cadă la înţelegere, alţii vor scoaterea din joc a lui Băsescu).
