Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Nu sunt dintre cei care susţin că deasupra unor locuri ţopăie fantome, că forţe antipatice mută tablourile de pe pereţi, că bagă în ceaţă mintea oamenilor împinşi de năluci să se sinucidă, că tot felul de chestii fără explicaţie se petrec, o gospodină a pus crenvurşti la fiert şi peste câteva minute erau ouă răscoapte… Dar prin telefonul fără fir s-a dus buhul că există locuri bântuite, că e înţelept să nu te aventurezi prin acele “reşedinţe” de stafii. Se rosteşte pe la colţuri că un loc unde se hârjonesc fantomele este Lacul Morii, marea întindere de apă pornind de lângă Piaţa Crângaşi. Am mers pe malul îndepărtat al lacului având o latură în Giuleşti şi altă extremitate hăt, spre Militari. Era ora prânzului, am hoinărit pe malurile lacului, străbătând peninsula îmbrăţişată de apele curate, fără mătasea broaştei, dar apele păreau cam triste, plângăcioase. Mi s-a părut posomorât lacul fiindcă oameni erau foarte puţini, nicio bunică împingând un căruţ, nicio pereche de îndrăgostiţi călcând iarba ţinânu-se de mână, niciun plimbăreţ cu bicicleta sau cu rolele. Cu adevărat confirmau zvonurile câteva cruci pe mal, semn al sinuciderilor, care fuseseră prezente în vecinătatea apei. O salcie, coborâtă parcă din şlagărul “De-ai fi tu salcie la mal, m-aş face râu la umbra ta”, era flancată de o cruce de metal. Eu am aflat de cazul unui inginer valoros şi tânăr, care s-a sinucis prin înecare, o deziluzie în dragoste l-a împins să-şi lege mâinile şi picioarele şi să se avânte în lacul care l-a înghiţit. Oamenii din zonă povestesc cum că forţe malefice aduc situaţii stranii în zona Lacului Morii, unii îşi curmă zilele, s-au întâmplat şi crime precum a taximetristului bătut până la moarte de nişte racheţi. Ceauşescu a intenţionat să construiască un lac pe post de rezervor de apă, care să înghită revărsarea unor râuri, ferind Bucureştiul de inundaţii. Dar Lacul Morii a devenit şi un pericol, dacă se rupe barajul de la ecluză, un zid de apă se rostogoleşte până în zona Hanului Manuc. Prin 1860, a venit apa inundaţiilor până în Curtea Veche, încât Cuza mergea cu calul având apa până dincolo de genunchi. Se vorbeşte că ciudăţeniile atmosferei încărcate de energii negative provin de la faptul că pentru construirea lacului s-a sacrificat un cartier de case bătrâneşti cu boltă de viţă, apele au înghiţit şi o biserică şi un cimitir. Când buldozerele au prins în colţii lor oase de români din ţintirim, te poţi aştepta la blesteme. Lacul Morii de mare suprafaţă, parcul ar putea deveni loc de promenadă mai frecventat dacă ar exista căi de acces mai la îndemână.
