x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Ură fără motiv

0
Autor: Tudor Octavian 22 Noi 2007 - 00:00

SCRIITORUL DE LA PAGINA 3
Am simţit, in autobuz, că sunt privit cu ură. Cănd am intors capul, am văzut că mă fixa cu privirea un bătrăn impunător, de aproape doi metri, cu o faţă de buldog dresat să-şi controleze furiile. O faţă de buldog supărat rău, care ar fi trebuit să mă facă să cobor urgent la prima staţie şi să nu mă mai uit inapoi.



SCRIITORUL DE LA PAGINA 3
Am simţit, in autobuz, că sunt privit cu ură. Cănd am intors capul, am văzut că mă fixa cu privirea un bătrăn impunător, de aproape doi metri, cu o faţă de buldog dresat să-şi controleze furiile. O faţă de buldog supărat rău, care ar fi trebuit să mă facă să cobor urgent la prima staţie şi să nu mă mai uit inapoi.


Unii oameni au o expresie agresivă cănd sunt obosiţi sau copleşiţi de ani. Işi urăsc bătrăneţea şi răspăndesc in jur amărăciune şi nesiguranţă. Instinctiv, iţi vine să stai căt mai departe de ei. M-am intrebat dacă nu cumva ne cunoaşteam şi ii eram dator cu ceva. Uit o mulţime de lucruri, dar nu şi feţele celor cu are am avut de-a face, fie şi un timp foarte scurt. In plus, pe indivizii masivi şi la bătrăneţe, respirănd o vigoare contra naturii, o impotrivire bolovănoasă la legile firii, o anume vehemenţă in toată fiinţa lor, nu-i uit, fiindcă nu dau peste ei la tot pasul. In tinereţe insul trebuie să fi fost un pieptos şi un vănos, iar bătrăneţea lui ameninţa in continuare cu amintirea a ceea ce fusese căndva.


M-am prefăcut că il ignor, oricum mă găseam in celălalt capăt al autobuzului, numai că mă urcasem intr-un autobuz gol şi cei căţiva metri distanţă, care intr-o maşină plină de lume mi-ar fi dat o şansă, acum nu contau. Dacă aduc in discuţie şansa e pentru că in aer plutea o mare ameninţare. La prima oprire am coborăt. N-aveam nici un motiv să-mi fie frică, insă frica nu-ţi intră in oase numai din nişte motive explicite.


M-am urcat in autobuzul următor şi, cu toate că era gol, m-am simţit iarăşi privit. Am intors capul, m-am găndit că, dac-aş fi fost scriitor de povestiri ştiinţifico-fantastice, m-am şi aşteptat să dau din nou de bătrănul cela ameninţător. Dar, cum spuneam, autobuzul era gol şi gol a rămas pănă la ultima staţie. Totuşi, mă simţeam privit din locul unde in celălalt autobuz mă fixa uriaşul cu mutră de buldog. Nu mai era vorba de o persoană, ci ameninţarea care poate să fie pe neaşteptate un necunoscut. Cănd se desprinde o bucată de beton de la etajul zece şi-ţi cade in cap spui că e soarta. Insăşi un om poate să devină soartă. Nu conteză ce crezi tu despre el, contează ce găndeşte el despre tine. E posibil să-i fii, anitipatic la prima vedere, faţa ta să-i amintească de un lucru care il enervează, e destul ca subconştientul său să-i dicteze "Atacă!" şi ai păţit-o fără să inţelegi de la ce ţi se trage. Din cănd in cănd, mă trezesc stănd foarte aproape de inşi cu care nu sunt compatibil la haloul pe care ni-l răspăndesc trupurile. Numai că, trecănd timpul, am invăţat să dispar repede, să nu-i las să facă explozie. In copilărie, am măncat bătaie din senin, de la un om pe care il vedeam pentru prima oară şi pe care nu l-am mai văzut după asta niciodată. Am ţinut minte exact ce merita să ţin minte din incident: faptul că intre oameni pot apărea brusc incompatibilităţi biologice atăt de vehemente, incăt nu-i nevoie să apară şi o cauză pentru a se declanaşa un război.

Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de