x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Uriaşa miză a negocierilor

0
Autor: Ion Cristoiu 10 Dec 2008 - 00:00

Renunţând la statutul profesional de observatori ai vieţii politice, numeroşi jurnalişti s-au transformat în propagandişti pro sau contra alianţelor politice în discuţie pentru formarea noului guvern. Rolul gazetarului constă în a explica şi nu în a avea atitudini lirice sau pamfletare. Din acest punct de vedere o dibuire a mizei uriaşe puse în joc în aceste zile se impune mai mult ca niciodată. Această miză a negocierilor nu e alta decât cea a alegerilor nu demult încheiate.



Din 1990 şi până acum miza alegerilor parlamentare a fost dată şi de clientela fiecărei formaţiuni. La scrutin s-au prezentat partide şi candidaţi.

Potrivit declaraţiilor lor chiar din ziua scrutinului, românii urmau să vină la vot pentru a alege între mai multe programe privind viitorul ţării.

În realitate, românii urmau să vină la urne pentru a alegere între mai mulţi politicieni doritori să ajungă în Parlament şi, mai ales, în Guvern.

Partidele şi candidaţii au nevoie de bani pentru a face campanie şi, evident, a câştiga.

Banii au venit şi vin de la oamenii de afaceri.

Buni negustori fiind, oamenii de afaceri nu dau bani politicienilor de dragul carismei acestora şi cu atât mai puţin de dragul viziunii lor asupra viitorului României.

Banii sunt daţi în schimbul angajamentelor sau măcar al speranţei că, după ajungerea la Putere, politicienii vor întoarce înzecit sumele primite în campanie prin facilităţi acordate finanţatorilor.

Astfel că, din punct de vedere practic, miza alegerilor o constituie şi parvenirea în fruntea bucatelor a unei anume clientele politice.

Clientela politică a politicienilor biruitori îşi va spori averea.

Prin comenzi primite de la stat, prin facilităţi fiscale, ba chiar şi prin uşurinţa cu care va obţine aprobările birocratice necesare unei afaceri.

Dacă n-a avut inspiraţia să dea şi celorlalţi, clientela politică a învinşilor are la dispoziţie două posibilităţi:

a) Să treacă de partea biruitorilor. Un lucru nu prea dificil dacă ne gândim  că într-o Românie de cuscri, fini şi naşi, oricând se găseşte în tabăra duşmană cineva care să faciliteze contactul cu politicienii biruitori.

b) Să se resemneze şi să ia măsuri pentru a rezista cât de cât până la scrutinul viitor, când ai lui vor ajunge la putere.  

Această miză a scrutinului parlamentar din anii postdecembrişti a căpătat în 2008 un spor spectaculos.

Toate datele ne spun că România va fi lovită de criza economică.

Aşa cum se vede din concepţia lui Traian Băsescu, dar şi din Programele Dreptei, principala preocupare a viitorului guvern va fi de a păstra locurile de muncă în cadrul campaniilor private.

Păstrarea locurilor de muncă se va face în exclusivitate prin comenzi primite de la stat de către firmele particulare. Şi până acum multe firme particulare au prosperat pe seama afacerilor cu statul.

În ultimii ani, lupta împotriva corupţiei, dar şi vegherea presei au mai redus numărul afacerilor făcute de firmele private cu statul generos.

Acum însă, criza va fi un strălucit pretext pentru ca partidele aflate la guvernare să pricopsească masiv clientela lor politică.

Orice tentativă de a cârti împotriva acestei practici va fi contracarată prin invocarea crizei.

Noutatea reprezentată de criză a fost rapid sesizată de către toate partidele politice din România.

Nu întâmplător în ultima etapă a campaniei electorale nu numai formaţiunile de dreapta, dar şi cele de stânga, precum PSD, şi-au înscris în programul de guvernare păstrarea locurilor de muncă.

Acest punct comun al tuturor partidelor e invocat şi de PSD în strădania sa de a convinge propriul electorat că o alianţă de guvernare cu PD-L, sub oblăduirea lui Traian Băsescu, e posibilă. Un partid de stânga autentic n-are ca punct definitoriu al programului său păstrarea locurilor de muncă în accepţia dată de dreapta din România: cea de ajutorare a proprietarilor de firme capitaliste să se îmbogăţească mai departe pe spatele bugetului alimentat de cei mulţi. Un partid de stânga se concentrează în vremuri de dificultate economică pe lupta împotriva ieşirii din criză pe seama celor ce muncesc. Acceptând soluţia PD-L şi a ieşirii din criză prin comenzile de stat date firmelor capitaliste, PSD a abandonat poziţia de stânga.

De ce?

Pentru a-şi putea satisface şi clientela sa politică.

Şi astfel criza va fi creatoarea unui nou gen de îmbogăţiţi: îmbogăţiţii Crizei.

P.S. Un domn tot mai cultivat de postul public de Radio, Mircea Marian, redactor la Evenimentul zilei, mă calomniază sistematic în ultimul timp etichetându-mă drept "analist de casă al familiei Voiculescu". Îl anunţ pe această cale că l-am dat în judecată pentru calomnie, cerând despăgubiri morale în valoare de 500 milioane lei vechi. Şi aşa voi proceda cu toţi cei care mă înjură, crezând că presa e pentru ei terenul afirmaţiilor fără acoperire despre persoanele publice.
Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de