Ursuleţ de miere, CNP-ul nu se cere

Probabil ca ni se trage de la vremurile in care aveam convingerea ca Securitatea asculta toate telefoanele, fixe si publice, concomitent cu inregistrarea discutiilor de la cozile de alimente. Mania persecutiei a fost alimentata apoi, in timp, de exercitarea dreptului la libera exprimare a tutu­ror nedocumentatilor si nediagnosti­ca­tilor care-si dau cu presupusul prin emisiunile televizate.

Multi romani traiesc si azi cu spaima ca sunt vesnic spionati, ca au telefoanele ascultate si ca-n spatele lor e tot timpul 'omul negru', gata sa le-o traga. Cum sa-ti dea ei CNP-ul la recensamant? Dumnezeule, e ca si cum le-ai luat glanda, nu 13 cifre ne­norocite. Am auzit pana acum doua te­orii absolut fascinante despre ceea ce se poate intampla cu un cod nu­me­ric personal, odata notat pe o fisa de re­censamant. Prima, acreditata de voci ingrijorate ale opozitiei, sustine ca aceste CNP-uri intra intr-o baza de date ce va fi folosita pentru fraudarea vii­toarelor alegeri. Deci, nu se mai dau galeti branduite si nici nu se mai fac excursii cu autocare?

Si ministrul de Interne, care are in subordine toooata evidenta popu­la­tiei, adicatelea milioanele de CNP-uri ale votantilor romani, poate sa ia de pe acum pe loc repaus? Vise! Din cate-mi amintesc, la alegerile trecute au existat cazuri in care pe listele de vot apareau si persoane decedate (aha, deci cu stampila mortilor se fac fraudele!). Nu stiu daca si cate voturi au produs cei din cimitire, cert e ca exista neconcordante intre realitate si re­gistrele oficiale, iar acest re­cen­samant isi propusese, printre altele, si eliminarea lor. N-a fost sa fie, si probabil ca iarasi o sa ne trezim cu oameni fara puls pe listele votantilor...

A doua teorie legata de furtul CNP-ului se refera la utilizarea lui in scopul obtinerii unor credite false. 'S-au vazut cazuri, deci oamenii sufla si-n iaurt', isi da cu parerea o doamna, la tv. Nu intram in amanunte, ce rost are sa detaliem 'cazurile', doar 's-au vazut'... Oricine a intrat intr-o banca, macar o data in viata lui, stie cat de greu se obtine un credit. Cata birocratie, cate acte, cati nervi, nu doar de CNP, ci si de ADN si de arborele genealogic ai nevoie pentru a obtine un altfel de CNP (credit de nevoi personale, sa nu confundam). In cazurile care 's-au vazut', frauda a fost posibila doar cu complicitatea unor angajati ai bancii. Adica, aia la care mergeti increzatori, lasandu-le copia dupa buletin plus alte zeci de acte atunci cand va milogiti pentru un credit.

Dar noi nu ne dam CNP-ul! Niciodata?! Dobandit la venirea pe lume si trecut pe certificatul de nastere, CNP-ul se da la inscrierea in cresa, gradinita, scoala, la cursuri de inot sau de fotbal, liceu sau facultate... Trecut apoi pe buletin, se da ori de cate ori cineva iti solicita cartea de identitate sau o copie a ei: cand treci pragul bancilor, cand semnezi un contract, de munca, cu firma de cablu sau cu furnizorul de energie electrica. Cand ridici un colet de la posta sau depui bani prin mandat postal. Cand inchiriezi un apartament, cand te muti intr-un bloc sau cand iti faci abonament RATB. Cand iei amenda, de orice fel ar fi ea. Cand inscrii copilul la scoala sau la after school si cand te internezi in spital. Si-ntotdeauna ar trebui sa traiesti cu teama ca-n lantul asta uman exista un sarlatan care abia asteapta CNP-ul tau, sa-ti faca deranj in viata.

Au trecut si pe la mine cu recensamantul. O fata timida, de doua ori cat geanta de pe umarul ei, cu legitimatia de gat si buletinul la vedere. Buletinul ei. Completam fise. 'CNP-ul dumneavoastra. Daca doriti...', sopteste ea moale. I-l dau. Il scrie, apoi imi intinde buletinul ei. Nu inteleg. 'Sa-l notati si dumneavoastra pe-al meu daca n-aveti incredere.' Nu l-am notat, dar am priceput. In lumea asta, in care inca prefer sa-mi asum riscul unei ipotetice tepe decat sa ma molipsesc de paranoia in faza incipienta, increderea unui om in celalalt se rezuma azi doar la un schimb de CNP-uri intre ei.