Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Ruşinea păţită de PSD, in momentul referendumului in care urma să se decidă dacă Traian Băsescu va fi sau nu suspendat, a fost ştearsă de pe obrazul social-democraţilor, aproape in totalitate, prin propunerea şi forţarea adoptării legii privind majorarea pensiilor. Singuri, de capul lor, liberalii nu ar fi avut curajul să propună aşa ceva, nu spun că nu şi-ar fi dorit. Dar nu ar fi avut nici forţă in Parlament şi nici putere mediatică de a explica publicului de ce e bine, uneori, să rişti şi să iţi asumi plenar această stare.
Tot legea pensiilor, asupra căreia preşedintele ţării, deşi a promulgat-o, are serioase indoieli că va putea fi aplicată pănă la capăt, este cea care s-ar putea să-l salveze pe premier. Deşi in vacanţă, primul-ministru este ameninţat de colaboratorii politici cei mai apropiaţi, in afară de UDMR, că vor introduce o moţiune de cenzură in perioada următoare. De ce o moţiune de cenzură? Adică un act politic specific partidelor din opoziţie, după ce PSD a fost acuzat că trage, de fapt, sforile guvernării?
Circulă două scenarii printre politicienii noştri, aflaţi la final de vacanţă şi in pregătirea unei noi sesiuni parlamentare. PSD căştigă electorat prin măsurile pe care le impune guvernului PNL de dreapta, dar şi pierde. Cui ii place să piardă? Nimănui. Nici măcar PSD-ului, care a mai invăţat să piardă in ultima perioadă. Iar pierderile social-democrate par a fi exact din zona care se vor putea foarte greu, dacă nu chiar deloc, regenera. E vorba despre aripa dură din PSD, cea care nu acceptă alianţe cu dreapta politică, nici măcar de dragul intensificării activităţii publice şi nici măcar pentru a demonstra că practică o opoziţie constructivă.
Ministrul Finanţelor, Varujan Vosganian, a subliniat zilele acestea chintesenţa relaţiei dintre social-democraţi şi liberali. El spune că, in cazul in care moţiunea de cenzură propusă de PSD va duce la căderea guvernului Tăriceanu 2, este foarte posibil ca pensiile să nu mai fie majorate, pentru că următorul guvern va trebui să construiască un alt proiect de buget pănă in decembrie, să vină cu el in Parlament şi să ii fie carte de căpătăi şi de guvernare.
O pisică mare, roşie, arătată de PSD-işti către liberali, o pisică şi mai mare, albastră cu pete portocalii, scoasă de la naftalină de liberali, către social-democraţi. Sensul este limpede: partidul lui Mircea Geoană ar fi făcut doar un exerciţiu de imagine impunănd legea pensiilor şi acum, cănd Guvernul şi-a asumat aplicarea legii, ii scoate pe miniştri pe uşa din dos a Palatului Victoria.
Care-ar fi miza? Un guvern care să dispună de o majoritate parlamentară confortabilă, cum ar fi unul PD-PSD. Democraţii lui Emil Boc au tot spus că nu vor face niciodată guvern cu foştii oameni ai lui Adrian Năstase - simboluri ale corupţiei. Dar cu un PSD reformat? Şi ce inseamnă reformarea PSD? Anchetarea cu şi mai mare sărg a lui Adrian Năstase şi acuzarea lui Ion Iliescu, precum şi retragerea sprijinului politic pentru acesta?
Aşa se intrevăd a fi premisele pentru un cabinet fesenist, condus de Vasile Blaga, din actualul scaun al lui Călin Popescu Tăriceanu şi cu un Parlament dominat de PSD, care va măcina PNL-ul, pentru că a văzut că orice campanie negativă impotriva PD se intoarce impotriva sa. Şi căt e Băsescu la Cotroceni, orice noroi aruncat pe faţa PD-ului se transformă, prin metamorfoze populiste, in mărgăritare. Vom vedea pentru căt timp. Asta inseamnă, de fapt, să nu ai nici mamă şi nici tată. Adică să faci politică.
