x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

„Va afecta criza relaţiile noastre de dragoste?”

0
Autor: Maria Timuc 31 Oct 2010 - 00:00
„Va afecta criza relaţiile noastre de dragoste?”


Cu toţii ne dorim să iubim şi să fim iubiţi, dar se poate să ratăm undeva! Se poate să nu înţelegem iubirea şi se poate să fim victimele unor confuzii. Se poate să îmbrăţişăm un slogan, de tipul „iubirea este suferinţă", să credem în el, să-i dăm întâietate în sentimente, în inimă, în întreaga conştiinţă şi apoi să suferim inconştient consecinţele devastatoare ale acestei credinţe.

Se poate să avem un partener, dar să fi trecut focul mistuitor al pasiunii, să se fi stins... flacăra emoţională şi noi să fi rămas puţin pustii, puţin încordaţi şi, poate, mestecând în secret întrebarea: „oare eu nu pot iubi" sau „am iubit eu vreodată?" Se poate să dormim lângă altul, închişi în propria angoasă şi-n propriile gânduri negre, care ne spun obsesiv: „nu mai simţi nimic pentru omul de lângă tine" şi să trăieşti în drama ta interioară, să te angajezi - în acelaşi timp - într-o căutare mistuitoare a cuiva care-ţi trezeşte iubirea. Şi poate se întâmplă aşa, poate întâlneşti pe cineva care-ţi face inima să ardă la temperaturi înalte, dar trece o vreme şi iarăşi te trezeşti gol, pustiu, dezamăgit şi înfrânt, căci iarăşi te întrebi: „nu cumva nu sunt în stare să iubesc?" Sentimentul de vinovăţie sau tendinţa de a-l acuza pe celălalt pentru pustiul ce se deschide în tine sunt doar efecte secundare ale confuziei, ale neînţelegerii şi ale frustrării. Iubirea se termină, îţi spui! Iubirea durează trei ani, cinci ani - cum ne spun specialiştii care-au studiat-o - şi...gata? Te consolezi cu ceea ce-ţi spune ştiinţa sau cu ceea ce tu însuţi trăieşti şi apoi începi să te agăţi de celălalt doar din pricini lumeşti, cum ar fi vârsta, banii, lucrurile pe care nu vrei să le împarţi, copiii sau... ţi se pare comod să rămâi blazat, dar convins că nefericirea-i consecinţa firească a experienţei de iubire?

Se poate să fii în căutarea unui partener de viaţă şi, din cine ştie ce motive, nu-l găseşti. Se poate să acuzi sexul opus pentru singurătatea ta, cum se poate să te autoculpabilizezi pe tine şi să te vezi incapabil de-o relaţie. Dacă nu-i de vină felul în care arăţi, dacă nu te complexează o carenţă fizică, se poate să crezi că ai una de caracter, de atitudine sau, pur şi simplu, să crezi că ghinionul însuşi are un rol în eşecul de a întâlni omul potrivit pentru tine. O mie şi una de posibilităţi de blocaj în calea iubirii pot frânge în inima şi-n mintea ta speranţa, încrederea şi iubirea de sine.

Se poate ca, din cine ştie ce motive, să ai probleme la nivelul exprimării emoţiei sau al exprimării sexuale şi din pricina asta să te reţii complet de la orice apropiere şi, deci, de la o posibilă relaţie vindecătoare pentru tine. Se poate să crezi că ai probleme de comunicare, fie cu sexul opus, fie cu persoanele de acelaşi sex, fie cu şefii, cu anumiţi colegi, cu un copil, or să fii catalogat drept o persoană „nesociabilă" şi perturbatoare într-un grup. Şi din aceste mărunţişuri, din aceste stări care-ţi întrerup puterea de a te iubi pe tine şi de a-i iubi pe ceilalţi, se poate să extragi amărăciune, dar şi credinţe, convingeri şi percepţii prin care îţi blochezi accesul către dragoste şi bucurie. Aşa îţi blochezi accesul către relaţiile frumoase pe care le-ai putea avea, dar nu ţi le permiţi. Aşa îţi blochezi accesul către prietenii frumoase, pe care nu ţi le permiţi. Aşa se poate să crezi că iubirea nu există, că prietenia este doar o iluzie, că nu „poţi", „nu vrei", sau „alţii nu pot şi nu vor" să te iubească.

Ne propunem în rubrica aceasta, pe care o veţi găsi aici în fiecare duminică, să vă arătăm că mai există căi ce se deschid către iubire şi prietenie, către relaţii frumoase şi către posibilităţi de exprimare de sine sau de cunoaştere de sine care ne pot conduce spre ex­pe­rienţe... ceva mai plăcute şi, de ce nu, chiar către unele fe­ricite. Ne propunem să vă aducem răspunsuri pentru pro­blemele enumerate mai sus şi să vă invităm, în acelaşi timp, să veniţi cu răspunsuri culese din propriile voastre experienţe de viaţă. Vă propunem o rubrică interactivă, care ne poate ajuta să vedem problemele, dar şi soluţiile cu mai mulţi ochi, cu mai multe inimi şi din mai multe unghiuri ale percepţiei, ale cunoaşterii şi ale înţelegerii.

Astăzi vă invităm să comentaţi, să întrebaţi şi chiar să scrieţi un eseu, un articol, o simplă părere sau o poveste (cele mai interesante dintre ele ar putea apărea chiar în locul acestui articol, cu semnătura voastră, daca ni le trimiteţi prin e-mail la adresa maria.timuc@jurnalul.ro sau prin poştă, la adresa Jurnalul Naţional, Casa Presei Libere, corp D, etaj 8, Sector 1, Bucureşti) despre „iubire". Întrebarea pentru astăzi este aceasta: „Ce şanse are iubirea să supravieţuiască în condiţii de criză economică şi ce riscuri ar putea suporta relaţiile personale în condiţii de criză?"
Citeşte mai multe despre:   special

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de