"Cine mai sunt si astia?" Cam asa cred ca ai reactionat, stimat cititor, citind lista propunerilor pentru functiile de ministri in Guvernul Tariceanu. Cu vreo doua exceptii, avem de-a face cu niste ilustri necunoscuti, oameni care n-au aparut, adica, prea des la televizor.
Stim cu totii cine e Gigi Becali, dar nu stim cine e Ionut Popescu. Dupa parerea mea, acest lucru e inevitabil in situatia actuala si, pana la urma, nu e rau deloc. De 15 ani, subreda noastra democratie se confrunta cu o problema spinoasa: cine va guverna mai bine, o echipa cu experienta la guvernare, dar formata din batrani crocodili comunisti, compromisa, corupta, incapabila de a iesi din tipare demodate, sau una tanara, fara experienta, dar motivata si dornica de schimbare? Uitati-va la cefele groase, ca de CC al PCR, ale ministrilor si demnitarilor pesedisti. I-ati mai fi vrut pe Mitrea, pe Dan Ioan Popescu, pe Agathon, pe Razvan Theodorescu? Pe Ecaterina Andronescu, care amintea izbitor de coana Lenuta cea sinistra? De toti se leaga scandaluri care ne suna inca in urechi. Macar cei tineri sunt curati, iar despre cei vreo trei-patru pe care-i cunosc personal pot sa va spun cu mana pe inima ca sunt excelenti specialisti in domeniul lor. Avantajul lor extraordinar e ca vor avea ca sprijin un presedinte puternic, decis in privinta orientarii generale a politicii noastre. Eu zic sa-i lasam sa-si faca treaba, ca, sa n-avem grija, vor ajunge si ei in scurt timp cunoscuti ca niste cai breji. Ma voi margini de-acum sa vorbesc despre domeniul meu, printre cele mai marginale in orice guvern, dar nu lipsit de importanta lui: cultura. Sincer sa fiu, n-o vedeam pe doamna Mona Musca ministru al Culturii. Pana acum zece minute nici n-am stiut ce specializare are "la baza". Aflu acum ca e profesoara, dar inca nu stiu la ce materie. Ca toata lumea, tin mult la ea, cred ca e una dintre politicienele noastre cele mai rationale, mai consecvente si mai respectate. Presedintia Camerei Deputatilor i s-ar fi potrivit ca o manusa. Mona Musca mi s-a parut intotdeauna o politiciana "generalista", in stare sa imprime un curs civilizat si liberal oricarui mediu in care ar activa. Dar la Cultura ne-am obisnuit sa avem un ministru strict din domeniu. Am avut pana acum actori, scriitori, istorici de arta, e drept, nu intotdeauna cei mai potriviti. Cum se va impune o politiciana fara specializare in acest domeniu pe cat de marginal, pe atat de bantuit de orgolii si pasiuni? Cred ca se va impune, dar cu un efort demn de o cauza mai buna. Dupa mine, e pacat ca o politiciana atat de remarcabila s-a azvarlit singura intr-o zona atat de alunecoasa si de suspecta cum se prezinta cultura romana azi, la nivelul institutiilor ei. Ar fi nevoie de un Hercule, nu de o doamna atat de civilizata, pentru asanarea grajdurilor lui Augias, pentru curatarea pegrei iliesciene adanc impregnate in acest minister si in toate celelalte domenii culturale.