x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Vacile n-au duminici

0
Autor: Tudor Octavian 11 Feb 2006 - 00:00
Vacile n-au duminici


DOMNULE - mi-a raspuns un crescator de vite, cand l-am intrebat cum petrec ei duminicile la tara - , vacile n-au duminici, mananca, se balega si trebuie mulse la fel ca-n celelalte zile.

O ACTRITA IN ETATE isi aminteste cum isi descarca dracii pe scena celebrul V: "Sa ma fi ferit Dumnezeu sa-i fi fost partenera in Othello, in zilele cand il cicalea acasa nevasta-sa. Simteam, dupa cum ma strangea de gat cu cata obida urca pe scena".

NU CA UNORA le-ai dori ce-i mai rau, dar e destul sa-ti inchipui c-o sa le vezi toata viata mutrele pe toate canalele tv si parca ti-ai dori tie sa dispari, sa nu-i mai fi vazut niciodata.

DE FOARTE MULTI ANI nu pot sa mai vad filmele pana la capat. Suport sa vad inceputul, unele secvente ma fac sa sper la un pic de omenesc, dar curand imi dau seama ca stiu ce-o sa urmeze. Se fac atat de multe filme, incat n-au cum sa fie altceva decat remake-uri dupa ceva ce-a fost candva mai bun. Marea arta n-o sa aiba niciodata un public mondial. Cu "marele public" incepe sfarsitul creatiei.

DUPA REVELION, Romaniei ii trebuie vreo doua saptamani ca sa se urneasca din loc. E ca si cum o tara ar redescoperi miscarea. Dar o ia din loc cu un lung sir de sarbatori si cinstiri nationale, ca si cum intoarcerea la munca ar fi o chestie traumatizanta, care impune un soi de preludiu, o luare pe de departe.

MEDICUL PEDIATRU N. istoriseste cazuri dintr-un sat plin de palate tiganesti. Un bulibasa isi aduce la spital odrasla cu capul spart. "La viata mea - spune doctorul - , am avut de-a face cu tot neamul de accidente, asa ca nu mai intreb cum isi sparge capul un copil. Nu stiu de ce, dar de data asta am fost curios si l-am intrebat pe tata: Da’ ce-a patit, bre, baiatul? A cazut dupa ponei - mi-a raspuns omul, care avea vreo trei kile de aur la gat si la maini - si s-a lovit de marginea piscinei."

DESPRE UN PACIENT care-si istoveste vecinii de pat cu povestea ulcerului lui, o asistenta vorbeste ca de un internat cu o boala ascunsa: "Saracu’ om, da’ ce nevorbit e!".

UNII SUNT ATAT DE PLINI DE EI, cand dau interviuri, incat te astepti ca reporterul sa-i intrebe: "Credeti ca omenirea va mai fi aceeasi, dupa dumneavoastra?".

VOI, ROMANII, spune un francez, va vaitati si cand va merge bine. Francezul nu stie ca la noi, dupa un bine, nu urmeaza altul mai mare, ci un rau. La multi, acest rau se intoarce ca o izbavire, e ceva cunoscut, oamenii stiu cum sa-l apuce de coada.
Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de