x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Vai (de) benzemaua noastră

0
Autor: Marius Tucă 23 Oct 2008 - 00:00

La început ne-a fost destul de greu să credem că putem fi altceva decât buricul pământului, dar după o analiză profundă, de lamarginea  careului de şaisprezece metri până la punctul cu var am uitat repede şi această clipă de euforie, după care cu acelaşi entuziasm revoluţionar şi patriotic ne-am întors iarăşi pe teren ca să redevenim ceea ce am fost şi, mai ales, ce am fi putut fi şi n-am fost...



La început ne-a fost destul de greu să credem că putem fi altceva decât buricul pământului, dar după o analiză profundă, de lamarginea  careului de şaisprezece metri până la punctul cu var am uitat repede şi această clipă de euforie, după care cu acelaşi entuziasm revoluţionar şi patriotic ne-am întors iarăşi pe teren ca să redevenim ceea ce am fost şi, mai ales, ce am fi putut fi şi n-am fost, ne-am năpustit peste apărarea adversă dar dintr-o nepotrivire de caracter pe care n-am priceput-o la vremea respectivă şi în urma unui contraatac la poarta noastră am înţeles încă o dată că balonul e rotund mai ales când e vorba de ceilalţi, iar nu de noi, moment în care ne-a fost zguduit aproape definitiv echlibrul interior, trăind astfel un alt moment în care gazonul s-a preschimbat în  podea, ceea ce n-a însemnat nicio  clipă că optimismul nostru s-a sfârşit, ba dimpotrivă am şi înscris, înţelegeţi, am înscris, lungul drum al fotbalistului român de la minge la gol se terminase şi a fost deajuns ca să ne credem iarăşi buricul pământului, amăgindu-ne încă o dată şi devenind campioni mondiali la amăgire ne-am lăsat descoperiţi şi la unu la zero şi la doi la zero şi la trei la doi în loc să ne apărăm ca la Rovine, ca la Posada, ca la Mărăşeşti, adică în loc să facem ceea ce am făcut o viaţă şi ceea ce am crezut că ştim să facem cel mai bine, am vrut să ne dăm şi noi mari, europeni, moderni, făcând presing fără să mai avem la ce să facem presing, ţinând jocul departe depoartă noastră fără să mai fie cazul, jucând cu vreo trei atacanţi ca să schimbăm porţile la trei la zero, aşa că mai bine plecăm de la premiza că trebuie să ne apărăm "sărăcia, nevoile şi neamul”, n-aţi văzut la Semedo ce  ?? de valah are, trăsăturile de dac ale lui Zapata chiar nu le observă nimeni, şi atunci ne vom mulţumi cu puţin că ne-am săturat să fim dinainte de fiecare meci campioni mondiali la amăgire, iar după  meci să devenim campioni mondiali la dezamăgire, vai de benzemaua noastră!
Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de