Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Pentru prima oara in viata traiesc sentimentul pe care, probabil, l-au trait cei care au emigrat din Romania, manati nu de interese economice. Traian Basescu nu mai reprezinta pentru mine o surpriza, nici macar un semn de intrebare. A aratat, deschis, pe fata, absolut, absolut tot ceea ce este in stare. De cele mai multe ori a facut asta in mod involuntar, luat de val. Insa, cum-necum, si-a expus in fata intregii tari pana si cele mai ascunse, cele mai tenebroase dimensiuni ale personalitatii sale.
Pana la urma, cu prestatia pe care a avut-o la referendumul de vesnica pomenire, a spus tot ceea ce era de spus. Nu ma refer in primul rand la discursuri. Ci la disperarea cu care a trait fiecare clipa din aceasta confruntare in care a avut in fata, dincolo de adversarii politici, cetatenii majori ai tarii asteia. Intrebarea "de ce, Traiane, te agati cu atata furie – scuze, si cu atata ura - de o functie care spui ca ti-a adus cele mai multe umilinte din viata???', a primit un raspuns. Bolborosirile, discursurile extrem de agresive, insotite de agitatia paroxistica, au spus totul. Personajul pe care vrea sa-l inchipuie Traian Basescu s-ar fi prezentat calm, cu serenitate, in fata poporului spunand "asta sunt, decideti'.
N-a fost, n-a fost asa. Tertipuri, minciuni, umilinte la inaltele porti ale strainatatii, nimic nu a fost prea mult pentru a obtine o derogare de la sentinta, clara, data de partea aia de compatrioti care refuza sa aiba un comportament de oi in staul. Vreau sa subliniez apasat ca prezenta la vot a fost cea normala, obisnuita, pentru un proces electoral din Romania. Carevasazica oricine considera ca Traian Basescu este de fapt demis are argumente foarte solide.
Ceea ce ma face sa traiesc sentimentul ingrozitor de amar pe care l-am pomenit la inceput este procentul ala, substantial, de romani spalati pe creier. Nu ma refer in principal la cei care au stat acasa ca urmare a directivelor de partid. Desi, sa-ti faca programu’ de duminica tovarasu’ de la centru, impreuna cu cel mai iubit conducator, intr-o tara membra UE, e un lucru care merita o pauza de gandire. Dar nu basistii sunt problema, ci ailalti, multi si...ai nostri! Toata afacerea basisto-pedelista nu poate aduna treizeci la suta electorat. Carevasazica au existat peste 20% dintre cetatenii romani cu drept de vot care n-au inteles nimic-nimicuta. N-au priceput ca miza referendumului era reconcilierea nationala. Ca mai mult ca niciodata prezenta la vot, daca nu erai pro Basescu, era imperativa. Ca trebuia sa votezi, indiferent cum.
Revin, pentru inca vreo cateva cuvinte, la Traian Basescu. Am spus ca persoana sa nu mai reprezinta pentru mine un semn de intrebare. Este, totusi, unul de exclamare, semnul mirarii. Cum poti, dom’le, sa minti si sa invrajbesti o tara intreaga si sa nu-ti pese, sa-ti vezi, imperturbabil, de interese tale? Cum poti, investit fiind cu cea mai inalta responsabilitate politica, sa faci abstractie de o realitate politica evidenta? Cum poti, ca presedinte de tara, sa servesti o minoritate a acesteia in detrimentul majoritatii zdrobitoare???!!! Eu, daca as minti in fata fratelui meu, as rosi cand mi-ar cere socoteala, daca doi, straini sa fie, s-ar certa din cauza mea, m-as retrage.
Lasa-l pe Basescu. Ma ingrozesc dandu-mi seama ca Romania este o tara a carei soarta o hotarasc imbecilii.
