x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Valori răsturnate

0
Autor: Tudor Octavian 24 Apr 2008 - 00:00

SCRIITORUL DE LA PAGINA 3
Între ucigaşul care-şi recunoaşte fapta de îndată ce  e prins şi cel care o neagă, deşi toate probele sînt solide, clare şi îl incriminează nu-i nici o deosebire. Poate doar pentru anchetatori, că muncesc mai puţin în primul caz.



SCRIITORUL DE LA PAGINA 3
Între ucigaşul care-şi recunoaşte fapta de îndată ce  e prins şi cel care o neagă, deşi toate probele sînt solide, clare şi îl incriminează nu-i nici o deosebire. Poate doar pentru anchetatori, că muncesc mai puţin în primul caz. Totuşi, criminalul care-şi recunoaşte fapta se bucură de un plus de notorietate, care aduce şi a clemenţă. E cinstit, spune lumea, a recunoscut totul din prima clipă. Oamenii sînt înclinaţi să ia mărturisirea drept căinţă. În cele mai multe situaţii, răufăcătorii îşi recunosc  vina, pentru că e inutil s-o nege. Unui arbitru de fotbal, aflat la prima uriaşă porcărie în carieră, numai că nu i s-a ridicat statuie, fiindcă a recunoscut o evidenţă. Ceva ce nu putea fi negat. Arbitrii sînt ca ilegaliştii: nu recunosc nimic, nici dacă îi torturezi. Sau, mă rog, ca ilegaliştii din filmele de odinioară cu ilegalişti. Arbitrul în cauză, deoarece e stilat, bisericos şi nu rîde niciodată, e socotit, din pornire, o persoană credibilă, care nu greşeşte intenţionat.


Un proverb spune că oamenii veseli fac o mulţime de tîmpenii, pe cînd oamenii gravi fac mai puţine, dar mai mari. Noi sîntem o naţie veselă, din care cauză sîntem mai iertători cu cenuşiii şi mohorîţii, indiferent cît de mari sînt neroziile sau nemerniciile acestora. Poate şi pentru că ne reproşăm tot timpul că nu sîntem mai controlaţi, ci luăm totul cu detaşare şi cu umor. Am vrea să fim cumva ca nemţii, dar nu nemţi de tot. Din pricini obscure, o revistă a medicilor retipăreşte în fiecare număr coperta ediţiei, care a publicat un interviu cu "ultimul boier dintre medici, ultimul medic dintre boieri", altfel spus cu academicianul dovedit ca prim turnător al Securităţii. Un ziar l-a ţinut pînă de curînd printre condeiele sale de prestigiu. Un politician l-a glorificat ca specialist, punîndu-i priceperea în profesie deasupra capitolelor pline de vinovăţii impardonabile din biografie. Boieria i-ar fi dat păsămite dreptul la trădări mult mai mari decît ale oamenilor fără blazon. Într-o abjecţie monumentală s-a luat în seamă monumentalitatea, nu abjecţia. Golanul simpatic e scuzat că-i golan, întrucît e simpatic. În fotbalul românesc se practică golănia surîzătoare. Dacă îi tai sunetul televizorului, cînd aceşti huligani plini de bani ies în public, ai putea să crezi că sînt preocupaţi de soarta patriei, de copiii abandonaţi, de şoselele pline de gropi, atît sînt de patetici şi de liberali în mişcări. Trăim un timp al valorilor răsturnate şi nu-i obligatoriu ca, trecînd anii, să ne întoarcem la ordinea mai veche a lucrurilor. Pe planetă nu se mai vorbeşte decît o singură limbă: banii. Nu e sfîrşitul lumii, ci începutul unei lumi noi. No, că matale ăi fi ăla cinstitu’, mi-a zis în tren un ţăran cu care am discutat despre darea peste cap a valorilor tradiţionale.


Adevărul e că sînt şi probabil voi rămîne un nepătat. Dar asta pentru că nu s-a oferit nimeni să mă cumpere cu totul. Ştiu şi eu, s-ar putea ca suma să-mi convină. Mulţi au fost integri, pînă ce şi-au  aflat preţul. Ca şi arbitrul de fotbal, ca şi academicianul care s-a făcut turnător. Numai că şi aici s-au răsturnat valorile. Casele costă mult, dar suflete ieftine la noi găseşti şi la solduri.
Citeşte mai multe despre:   editorial,   sînt

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de