x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Valul amăgitor pentru Dinamo, Rapid şi Steaua

0
Autor: Dan Dumitrescu 14 Sep 2010 - 00:00
Dinamo, Rapid şi Steaua s-au cocoţat spre fruntea ierarhiei într-o egalitate aproape convingătoare. Dar şi comică în acelaşi timp. Pentru că argumentele fotbalistice nu le-a ajutat cine ştie ce pe capitalistele tradiţiei pricinoase să-şi dispute orgoliile din poziţia egalităţii de brăcinar a celor 14 puncte. Dinamo, Rapid şi Steaua n-au forţat prea mult logica jocului pentru a aşeza această aritmetică de moment a clasamentului. Întâmplarea, capricioasă uneori şi chiar hazoasă alteori, a forţat mai degrabă o aşa ordine.

Ultima etapă şi rezultatele ei nu fac excepţie de la regulă. Iar ultima etapă o aduce în avantaj pe Rapid, echipă care a urcat spre victorie pe cocoaşa ceferiştilor de la Cluj. Ceferişti rătăciţi într-o derută pusă la cale cu mare talent de Mandorlini, ceferişti cărora arbitrajul nu prea le mai cântă de leagăn, nu prea le mai schimbă pamperşii. Rapidul, în schimb, se mişcă din ce în ce mai bine. Iar meritul schimbării din Giuleşti poate fi trecut fără nici o ezitare în contul lui Dinu Gheorghe, cel care a ştiut să gospodărească abil reţinerile financiare ale domnului George Copos. Vamă este cel care duce echipa în spate, el fiind omul perfect adaptat condiţiilor de mediu în care supravieţuieşte fotbalul autohton. Amuzant este faptul că şumudică încearcă să împrumute şi el, cu duioasă inconştienţă, din meritele lui Dinu Gheorghe. Habar nu are că fără sprijinul de rigoare nu poate să circule prin pretenţiile diviziei nici măcar pe tricicletă. Doar reacţiile electrocutate de saltimbanc poartă amprenta proriei creaţii, poartă amprenta originalităţii la şumudică. Şi acest merit nu-i poate fi contestat. Băiatul e de tot râsul.

Dinamo evoluează după o partitură capricioasă rău de tot. Nu lasă nimic la voia întâmplării. Îşi asumă responsabilitatea jocului pentru propriul interes, dar încearcă să rezolve uneori chiar şi sarcinile adversarului. Dinamo a ajuns la performanţa de a ataca la două porţi chiar şi pe parcursul aceleiaşi reprize. Ioan Andone, spre deosebire de şumudică, are permis de conducere fără însoţitor. Numai că, de la o vreme, Fălcosul pare ruginit, pare înţepenit în nişte încăpăţânări distrugătoare. Ai impresia că atunci când face echipa, prima lui grijă este aceea de a aşeza titularii pe banca de rezerve. Iar în teren introduce rezervele pentru a face meciul mai interesant. Experimentul nu a avut până acum rezultate distrugătoare doar din întâmplare. Dar nu întâlneşti la tot pasul nişte rapidişti care să piardă un meci pe care îl conduc cu 2-0. Iar când întâmplarea va obosi, experimentul lui Andone poate genera rezultate catastrofale.

Steaua este echipa discursurilor înălţătoare. La Steaua s-au împachetat vorbe mari, s-au consumat în desfrâu promisiuni de mare performanţă. Starea de bine a fost însă doar asurzitoare. După ureche, Steaua nici nu mai trebuia să joace pentru a-şi călca adversarii în picioare. Dar visările colorate s-au destrămat mai mult decât prozaic, la Urziceni, printre ciulinii Bărăganului. Că a dracului mai e şi fudulia asta! Gigi Becali a ajuns la sincerităţi de genul: "Sunt un mare idiot". Nu-l contrazicem. Ne întrebăm însă de ce n-o fi gândit el astfel înainte de a renunţat la proiectul lui Piţurcă.
Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de