x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Vanatoarea rusinii nationale

0
31 Ian 2005 - 00:00

Opinia publica n-ar trebui sa treaca usor, ca peste un fapt divers, peste cea mai rusinoasa si mai cinica fapta din istoria recenta a Romaniei: masacrarea barbara, fara nici un fel de justificare etica sau de orice alta natura, a aproape doua sute de mistreti pe "vesnicele plaiuri ale vanatorii" de la Balc, detinute de Ion Tiriac.

Click pentru a mari imaginea
Totul este aici simptomatic si semnificativ, de la felul in care magnatul a intrat in posesia imensului fond de vanatoare - cu cateva milioane de lei a obtinut, total ilegal, o concesiune pe... 49 de ani! - la faptasi si la implicatiile asupra imaginii Romaniei. Nu ne ajungea ca suntem vazuti ca o tara batuta de Dumnezeu. Ni se atribuie acum si obiceiuri barbare, de mult disparute in tarile civilizate. Fiindca in luminatul Occident perversii nu mai pot poseda fetite de doisprezece ani, ei se duc in Thailanda, unde pentru o bucata de paine le gasesc din belsug. Fiindca sadicii insetati de sange nu pot omori, niciunde-n Germania sau Suedia sau Austria, nobilele creaturi salbatice din munti, mandria si podoaba fiecarui tinut, ei vin in Romania, fiindca aici e satul fara caini al Europei.

Cand bufnita alba a fost in pericol in America, pentru ocrotirea a cateva sute de exemplare s-a mobilizat o natiune-ntreaga. Altadata o industrie imensa a blanurilor atat de ravnite candva de femei, a disparut pur si simplu, distrusa de luptatorii pentru drepturile animalelor. Numai la noi ursul, cerbul si mistretul, vanati nu pentru carne, nici pentru blana, ci pentru satisfactia egoista a unor ticalosi, nu sunt aparati de nimeni. Am vazut la televizor discutii moi si sterile, marginite la "legalitatea" cumplitului masacru de acum doua saptamani. Dar cine ne va da-napoi cei doua sute de mistreti? Cine a-nteles cat de las, de inuman, de nedemn e sa omori fiinte care nu ti-au facut nici un rau si care sunt total lipsite de aparare in fata armei tale? Cine-a protestat impotriva (ca tot vorbim de porcine) a scroafelor suite-n copac, care-au uitat de unde-au plecat si se cred acum boieri de vita veche? Cine s-a simtit umilit de inaltii functionari si manageri ai industriilor Europei civilizate care-au venit la noi sa ceara nu "pamant si apa", ci adrenalina, excitatie, imaginea totemica a sangelui varsat pe pamant, dovedind ca omul, chiar si in costum Gucci, a ramas un animal blestemat, omorator de animale?

Dublul Tiriac-Nastase (ce frumos suna pe vremuri expresia asta, cat ii iubeam pe maestrii tenisului!), dar celalalt Nastase, rafinatul colectionar de arta si ucigasul de animale, se face vinovat azi de o injosire a imaginii tarii noastre fara egal de la mineriade incoace. Pe Ion Tiriac l-am iubit si l-am respectat multa vreme. Ca tenisman, imi placea mai mult decat Ilie, pentru ca reprezenta pentru mine rezistenta morala, vointa neabatuta de a ajunge cat mai sus. L-am admirat apoi pentru reusita sa in afaceri, pentru tinuta sa demna, pentru greutatea si asezarea vorbelor sale. Intr-o vreme, in naivitatea mea, vedeam in el chiar un posibil presedinte al tarii. Cum a putut acest om moral si sfatos sa-si murdareasca in asemenea hal obrazul cu aceasta vanatoare care numai vanatoare n-a fost? Cat isi iubeste acest om tara, cand a transformat-o intr-un bantustan unde inca se mai face comert cu blanuri de leopard si cu fildes? L-am auzit spunand la televizor ca vanatoarea e "cea mai veche meserie din lume". Da, cand oamenii mureau de foame, trebuiau sa vaneze animale. Dar cand ucizi de dragul de a ucide, fara strop de compasiune pentru animalele surprinse si innebunite de groaza, pe care glontele intrat in carne le doare cum te-ar durea pe tine, cand ucizi zeci si sute de fiinte vii fara mustrari de constiinta, asta nu se mai cheama nici meserie, nici sport, ci viciu pervers, rusinos, injositor ca betia, ca mersul la curve sau ca jocul de carti. Nimic nobil in vanatoarea voastra regala. Doar mizerie umana transpirand prin haine si parfumuri si jeep-uri si arme scumpe.

Cat despre Adrian Nastase... Vor intelege vreodata oamenii amarati care l-au tot votat, analfabetii, pensionarii, satenii din fundul Moldovei si-al Olteniei, cat de strain este acest om de ei si de umanitate? Isi vor da seama, in satucurile lor fara canalizare, in apartamentele lor fara caldura, ca un om nu poate fi om daca omoara zeci de porci mistreti intr-o singura zi, la o luna dupa ce a promis in fata unei natiuni intregi ca nu se mai atinge de arma de vanatoare? In ceea ce ma priveste, acest individ ma fascineaza mai departe, ca un abis in care privesc tot mai adanc si ma cutremur tot mai tare.

Invit si implor deci opinia publica, societatea civila, organizatiile ecologiste si pentru protectia animalelor (si nu in ultimul rand institutiile statului) sa se implice in acest caz rusinos, care, pe langa multe alte implicatii, dezvaluie dedesubturile hidoase ale vanatului de animale salbatice in Romania.
Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de