x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Vecini cu un înger

0
Autor: Maria Timuc 22 Dec 2010 - 19:53

O fată locuia într-un apartament în­chiriat de la o familie vârstnică. Instalaţiile de apă erau defecte pentru că bă­trânii nu aveau bani pentru re­pa­ra­ţia lor, iar bărbatul tocmai avu­sese un accident vascular. În apartamentul de alături locuia un domn în vârs­tă, a cărui bunătate era uluitoare. Fata – altfel singuratică, o fiinţă care cres­cu­se pe la case de copii şi pe la diferite fa­milii – se împrietenise cu vecinul mis­te­rios, dar atât de blând. Era Cră­ciunul şi fata avea acum un câine, pe care-l găsise la uşă cu un an în urmă, tot de Crăciun. Ca un dar apăruse acest câine, care-i încălzea apartamentul sărăcăcios şi... pustiu. Fata avea un soi de fobie de oameni. Crescuse în condiţii de austeritate emo­ţi­o­na­lă, printre oameni incapabili să-şi exprime afecţiunea, dar oricând capabili să rănească şi să lase urme ale răutăţii lor. Prudenţa fetei în materie de relaţii provenea din această frică de răutate. Vecinul cel misterios rămânea, însă, o excepţie; aveau împreună un aer de tată şi fiică.

Într-o zi, pe când fata se căznea că-şi găsească o slujbă, dar căutarea ei a fost zadarnică, vecinul i-a propus să-i fie asistentă. „Cum să fac asta, tu eşti sărac, nu pot să-ţi iau banii”, rispostase fata! Bărbatul îi mărturisise, însă, că era un om foarte bogat, că viaţa i se schimbase într-o zi şi-n ziua aceea decisese să-şi dedice viaţa ajutorării oamenilor. Aşa că el devenise un „Moş Crăciun misterios”, care se interesa de poveştile de viaţă ale oamenilor şi, de Crăciun, le trimitea tuturor „în taină” ceea ce aveau nevoie. Fata urma să fie asistenta lui în această acţiune de „Moş Crăciun misterios”! Acesta este – în mare – subiectul unui film difuzat de Christmas serile trecute, cu titlul „Un înger de Crăciun”. Într-o, zi fata se plimba în parc cu misteriosul bogat, care trăia ca un sărac. „Priveşte în jur şi vezi care dintre aceşti oameni are nevoie de ajutor”, i-a spus bărba­tul fetei. Fata a început să foto­gra­fi­e­ze cu privirea fiecare chip şi a con­s­ta­tat cu stupoare că „toţi au nevoie de ajutor, toţi au nevoie de ceva”. Un băiat care cânta la chitară, rezemat de un copac, avea nevoie de bani. O mamă cu fetiţa ei aveau ne­voie de cineva care să le care cum­pă­ră­turile în casă. Altul avea nevoie de o mângâiere sufletească, pentru că su­ferinţa i se citea pe chip. „Toţi au ne­voie de ceva, este adevărat”, a spus băr­batul, catalogat drept „un înger”, pentru că scopul vieţii lui era unul sin­gur; acela de a-i ajuta pe ceilalţi oameni şi făcea asta fără nici o con­diţie. El nu se interesa dacă oamenii sunt buni sau răi, ci vedea doar că oamenilor le lipseşte ceva. Unul pri­mea bani pentru medicamente, altul o consolare sufletească, unul primea un hamburgher, iar altul... un pâlc de bani pentru studii. Fiecare se tre­zea cu „darul” la uşă, fără a avea ha­bar cine anume îl trimisese. Era pur şi simplu Moş Crăciun sau îngerul care trăia într-un om pe care viaţa-l hă­ră­zise cu noroc la bani. Şi-n po-­ves­tea aceasta găsim tâlcul impresionant al existenţei noastre. A-i ajuta pe alţii cu discreţie este... un fel în care se poate trezi şi îngerul din noi. Nici mă­car posesorul ajutorului să nu ştie de unde i-a venit ajutorul pentru ca Egoul uman să nu se îm­p­ă­u­neze cu me­ritele sale. Să ajuţi dacă omul are ne­voie de ajutor şi să-i dai exact ceea ce are el nevoie, nu ceea ce deja are sau ceea ce nu-i fo­lo­seşte la nimic. Dacă unul are ne­voie de prietenie, să fii prietenos cu el este darul cel mai de preţ. Dacă are ne­vo­ie de bani pentru medicamente,

a­tunci de ce să-i dai un pom de Crăciun? Dacă are nevoie de un cuvânt de dragoste, vei fi un înger dacă i-l vei spune ca pe un dar de Moş Crăciun. Aşa ne ajută şi pe noi îngerii; uneori prin oameni, poate chiar prin unii care ne sunt vecini sau prin unii pe care nu i-am vă­zut niciodată. Darurile îngerilor le pu­tem recunoaşte tocmai pentru că ele sunt răspunsul exact şi precis la ne­voia noastră esenţială.

Să nu pri­vim de Crăciun doar către pachetele strălucitoare de sub pom, ci către în­tâm­plările ce vin către noi, căci ele ar pu­tea conţine darurile îngerilor! Aşa cum fata din film a primit un câine de Cră­ciun (un prieten care s-o iubească ne­con­di­ţi­onat), apoi o avere fabuloa­să şi misiu­nea de a deveni ea însăşi „în­gerul” Crăciunului, şi noi putem pri­mi darurile moşului, cum ne pu­tem asculta intuiţia, vocea interioară pentru a fi îngerii altor oameni!

Vă do­resc Crăciun Fericit şi un Crăciun cu îngeri!

Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de