x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Venirea preşedintelui, în direct!

0
Autor: Ion Cristoiu 30 Mai 2009 - 00:00

Se transmite în direct venirea preşedintelui să-şi plătească impozitele! Ştie de asta nu numai instituţia. Ştie întreaga ţară.



AU VĂZUT-O!
Viaţa instituţiei a fost dată peste cap. Treburile au fost lăsate baltă. Tinerele n-au mai venit pe chat la întâlnirea cu par­te­nerii de hârjoană din Brazilia sau din Noua Guinee. Doamnele s-au întrerupt din lectura cărţilor preferate: Cum să faci sex pe lumină fără să pari perver­să şi O sută de feluri de a pregăti un cap de miel. Până şi directorul a renunţat s-o mai cheme la raport pe Norica, noua an­ga­jată, pentru a-i vedea sănii de sub bluza de borangic. Slujbaşii au deschis feres­tre­le şi se uită în curtea interioară ca de la bal­coanele Operei de stat. Directorul n-a ieşit la fereastră. Priveşte din dosul unei perdele, să nu-l vadă  subordonaţii că se ocupă cu fleacuri în timpul programului. Se transmite în direct venirea preşedintelui să-şi plătească impozitele!

Ştie de asta nu numai instituţia. Ştie în­treaga ţară. Din zori, televiziunile de ştiri au făcut să alerge pe burtieră anun­ţul că vor difuza istoricul moment la o anu­mită oră, dată ca sigură de consilierii preziden­ţi­ali. Nu pentru şeful statului au ieşit func­ţionarii la ferestre, ci pentru Maricica Tovală, faimoasa prezentatoare de ştiri a postului  Canal TV. Maricica To­va­lă a di­vor­ţat până acum o duzină de băr­baţi bogaţi, cu nevastă şi copii de fa­cultate. Ultimul dintre ei s-a amorezat atât de tare încât trece zilnic pe la ferestrele blo­cu­lui în care stă ea, cu un elicopter pe ca­re scrie Maricica, te iubesc! Cablurile se în­tind prin toată curtea ca maţele unui ins spintecat cu şişul. Un motor se stră­du­ieş­te să facă în reflectoare cât mai multă lumină. Urcată pe podiumul cărat până aici de o dubiţă zglobie, faimoasa vedetă Maricica Tovală se pregăteşte de stand-up. Mulţi dintre cei de la ferestre recu­nosc în muieruşca scundă, cu picioare strâmbe şi sâni de stearpă, faimoasa ve­de­tă. Nu le vine să creadă că e vorba des­pre ea. Descoperirea dă naştere unei controverse aprinse. Femeile se întreabă re­to­ric ce-or fi văzut bărbaţii la ea? Bărbaţii nici nu catadicsesc să răspundă. Se mul­ţu­mesc să rânjească cu subînţeles:
- Pochindoacă, pochindoacă, dar ştie meserie (la pat, nu la televizor, desigur) cât toate sfrijitele la un loc.

Maricica e nemulţumită. S-a privit în oglinjoara din poşetă şi a descoperit că macheuza nu i-a dres cearcănele cu care se trezeşte în fiecare dimineaţă, deoarece are probleme cu aparatul urinar. Produ­că­torul emisiunii se grăbeşte s-o li­niş­teas­că. în echipa trimisă pe teren, el joacă rolul împăciuitorului. E un ins înalt, cu un început de chelie şi priviri vioaie, de bă­utor de bere. Macheuza se apropie şi se apucă de dres. Tace ştraşnic, deşi tare i-ar mai zice una curviştinei ăsteia, care a stricat casele multora. A mai rămas puţin pâ­nă la sosirea preşedintelui. În curte şi-au făcut apariţia cei de la SPP. Poartă fulgari­ne ieftine, pantofi luaţi pe bon de la ma­ga­zie şi se străduiesc să pară că privesc în toate părţile. Din urechi le ies cabluri ră­su­cite, de parcă ar fi trimişii unei nave spa­ţiale rămase deasupra, în văzduh, pâ­nă se conving extratereştrii dinăuntru că planeta pe care au nimerit din greşeală nu prezintă pericol de infecţie. Pro­du­că­to­rul îşi dă seama că ar fi bine să pună ca­me­rele la înălţime. Pentru asta e nevoie de o macara. Practic imposibil de adus una de la studio în timp util. Peste drum de locul momentului istoric se înalţă o macara-turn, folosită de constructorii unei noi aşchii de douăzeci de etaje înfip­te în caltaboşul Marelui Oraş. Pro­du­că­to­rul a pornit într-acolo. Se răspândeşte în­să vestea că preşedintele nu mai vine. Ma­şiniştii strâng atelajele. Vedeta se supără:
- Ce p... mea!, zice ea, deşi nu beneficiază de un asemenea organ.
Cei de la ferestre n-o aud. Se rup de la locurile lor şi se întorc la birouri fericiţi că au putut s-o vadă şi să spună acasă, niţel dezamăgiţi:
- Ştii, e altfel decât la televizor!
*

Tramvai vechi, poate cel mai vechi din Bu­cureşti, circulând departe de centru, pe o linie secundară şi cu şinele înălţate deasupra asfaltului, ca de tren. Mai mult se smuceşte decât merge. După ce au ur­cat punând piciorul pe o scândură lăsată jos, aproape de pământ, prin două bare de fier, călătorii ţopăie veseli din inel în inel până ajung pe unul dintre scaunele roşii; un roşu gros, dat cu o pensulă mare. La câţiva metri de staţia tramvaiului se ridică o prăvălie cu de toate, amenajată de proprietar într-una din camerele casei sale bătrâneşti. Într-o culă străjuieşte fri­gi­derul cu bere, iaurt, cârnaţi olteneşti, coca-cola şi ţuică de casă. Clienţii sunt in­vi­taţi să tragă de uşă şi să ia de pe raft pro­dusul dorit. Le spune asta ţaţa Ely, ca­re stă în spatele tejghelei pe un taburet jos, de i se vede doar creştetul capului, muşcând pe furiş dintr-o plăcintă cu pru­ne. O acompaniază la tăcere, după ce au tăifăsuit de-ale lor, Victoriţa, o nepoată pen­sionată pe motiv de boală, deşi e relativ tânără. De pe şantierul vilei de peste drum vin să cumpere cafea în pahare de plastic şi franzele scurte lucrători în sa­lo­pe­te ponosite. Deasupra tejghelei, pe pe­re­tele de pe care Maica Domnului te pri­veş­te cu ochi iertători, un afiş bătut la ma­şină se adresează celor din cartier în­de­osebi: "Vă rugăm să nu mai aşteptaţi tram­vaiul în magazin. Vă mulţumim!".

Din volumul în curs de apariţie "Veselia generală"
Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de