x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Venitul anual – o explicaţie

0
Autor: Tudor Octavian 25 Iun 2010 - 00:00
Prin comparaţie cu al altora, câştigul lunar s-ar putea să ţi se pară acceptabil, dar dacă aduni câştigul pe 12 luni şi faci totalul anual, îţi dai seama cât e de modest. Asta întrucât nu-l mai compari cu al celor asemeni ţie, ci cu tot felul de câştiguri, nu neapărat salariale. Ieşi astfel din lumea lefurilor şi te măsori în lumea venitului anual.

Leafa îţi poate asigura un simţământ minim de stabilitate şi continuitate, însă venitul anual îţi spune ce fragil e acest simţământ. Totodată, venitul anual te trezeşte, îţi răscoleşte ambiţii amorţite. Salariul n-ai cum să-l măreşti, fiindcă nu depinde de vrerea ta, dar venitul poate fi ameliorat. Îţi mai iei un job, îndrăzneşti nişte paşi într-o combinaţie comercială, înţelegi cum judecă anul alţii, oameni care şi-au impus termeni noi de comparaţie. Leafa, cu chenzina şi lichidarea ei, strâmtorează gândirea, îl face pe individ sclavul lui "zis-ntâi" şi "cincisprezece ale lunii". Leafa obligă aşteptarea la rate scurte, care nu stimulează imaginaţia.

Cu o conştiinţă de lefegiu, nu eşti om liber. Trăieşti cu nişte scadenţe repezi. Acuşi ai luat chenzina şi tot acum ai terminat-o. Venitul anual îţi spune exact până unde te poţi duce cu nevoile şi cu dorinţele. Te eliberează de presiunile lui "zis-întâi" şi ale "lichidării". Pe întinderea unei jumătăţi de lună, nu-ţi poţi face planuri ca să-ţi schimbi viaţa, dar cu un an în faţă poţi aprecia relaxat, fără oprimările zilei de leafă, atât avantajele, cât şi riscurile schimbării. Într-un an, poţi spera să devii altcineva, într-o săptămână - nu.

Condiţia de lefegiu te face să amâni tot ce ar putea însemna o hotărâre majoră în profesie. Anul însă e lung şi-ţi consolidează decizia odată formulată. E mare diferenţă între schimbarea hotărâtă în pripă, la nervi şi la disperare şi decizia întoarsă luni întregi pe toate părţile. Într-un an, dacă ţi-ai pus în gând să-ţi schimbi viaţa, începi să observi oportunităţile, te deprinzi să compari, te uiţi în jur cu degajarea celui care nu-i obligat să spună repede da sau nu.
Venitul anual are altă idee la bază decât leafa. La noi se vorbeşte cu un exces de timiditate despre venitul anual. Chiar şi cei care au trecut definitiv la scenariul anual ezită să deschidă discuţia.

E prea împământenită la noi convingerea că leafa e totul, ca să poţi avea o replică socială bine articulată doar de la majoritatea cu leafă. Nici nu e dovedit că majorităţii îi prieşte libertatea de opţiune.
Cei mai mulţi oameni preferă să ia deciziile mari alţii, şefii, guvernanţii. Venitul anual e independent de guvernare, iar contractele cu şefii pot fi modificate.
E destul să începi să cauţi ca să descoperi curând şefi mai deştepţi şi mai largi la pungă decât acela de care te eliberezi.
Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de