x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Vesela natura

0
Autor: Dorin Tudoran 31 Mar 2006 - 00:00
Vesela natura


" Acolo, ca un facut istoric, il calca mereu pe mana un neispravit."

"Zori de ziua se revarsa peste vesela natura". Ma grabesc sa adaug - nu in sensul cantat de poet. In cazul de fata, e vorba de fostul restaurant-gradina "Zori de zi(ua)", de la Universitate, in care se intra falnic printr-un imens butoi si din care se iesea deseori pe branci. Iar natura cu pricina e natura umana. Ce se revarsa peste ea este nemuritoarea umbra a multor operatii ce se desfasurau la "Zori de zi(ua)".

Unul din motivele pentru care nu moare mai nimeni in urma scandalurilor politice romanesti este umorul care le insoteste, ca sa nu mai spun ca, in ultimele doua milenii, nu a murit nimeni injunghiat de ridicol in spatiul mioritic. De la independentul de Romania Gogu Frunda la colonizatorul Georges Becally, Romania iese din orice mocirla politica mai curata chiar decat a intrat in ea.

In vreme ce analisti politici feroce se opintesc sa pregateasca opinia publica pentru funeralii de proportii, furnicute de presa aduc un graunte de relativitate ce ne increteste fruntile. Citez: "Presedintele PC, Dan Voiculescu, a declarat, ieri, ca Adrian Nastase a fost un premier performant si este bine-venit in PC. «Daca un numar important de parlamentari si de membri ai PSD sunt apropiati de crezul nostru politic (...) sunt bine-veniti la noi, chiar daca ii cheama Nastase, chiar daca ii cheama altfel», a declarat Voiculescu".

Bravo, Dane! Nu conteaza ca e marti - adica esti conservator, ori ca e joi - adica esti social-democrat. Cand un stejar politic e la ananghie si unii ii umbla cu ferastraul de partid la baza temeliei trunchiului, tu ramai ce-ai fost: umanist. Si romantic. Din tot ce ai cladit, azi cel mai mult imi place "Radio romantic", la care, pe aceste vremuri de manele, inclusiv politice, putem asculta melodii nemuritoare, dar pe nedrept iesite din moda, cum ar fi "O doctrina mai gasesti, dar un prieten - ba". Cum ar veni, Dane draga, poa’ sa ninga, poa’ sa ploua, tu ai - mereu - canadiana noua. De-asta ti se cuvine porecla "Impregnol". Nu te supara. Lui Ronald Reagan i se spunea "Presedintele Teflon". Nu te-am comparat cu tov. Durbaca.

Vicepremierul Marko Bela, euroscepticul cu manivela, reaminteste romanilor ca pot sa traiasca dupa sloganul "Fie painea cat de rea, tot mai bine’n tara mea", cu conditia de a deveni fluenti in maghiara. Are si toleranta UDMR o limita, iar painea in propria tara are nu doar un anume gust dar si un anume pret; in forinti. Tribunul replica "Pa ei, tricolori. Absorbiti-i!" Gigi Becali da jos geamul Maybachului si il intreaba pe dl Geoana: "Serenissime, pot sa absorb si eu un pic PSD-ul dvs?" Cum se vede, toata lumea e gata sa absoarba, doar cativa liberali, condusi de dl Valeriu Stoica, sunt gata sa vada PNL resorbindu-se in PD.

Aceasta atmosfera de neintrerupta chermeza politica imi aminteste de un episod al carui protagonist a fost uluitorul Florin Puca. Graficianul apare la restaurantul Uniunii Scriitorilor cu o mana imobilizata in ghips. Intrebat ce s-a intamplat, Florin raspunde cu o unda de scarba: "S-a stricat lumea, monser. Ies azi-noapte de la Athenee Palace, unde noua mult ne place. Dau sa dau coltul pe Calea Victoriei, cand, trosc, ma calca pe mana un mitocan".

In politica romaneasca de azi, tot artistul politic se da teapan pe doua picioare. Pana da sa dea coltul strazii; la dreapta, la stanga - nu conteaza. Acolo, ca un facut istoric, il calca mereu pe mana un neispravit. Ma intreb daca nu cumva remediul n-ar fi ca toti politicienii autohtoni sa mearga in maini pe marele artere ale Bucurestilor, asemeni uitatului poet Stan Palanka. Abia asa, cand ar da sa dea coltul strazii - la dreapta, la stanga, nu conteaza - s-ar calca unii pe altii doar pe glezne. Adica pe ce e mai politic si mai doctrinar in vesela lor natura umana.
Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de