Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
O fetiţă în vârstă de 15 ani s-a certat cu tatăl său într-o zi. Bărbatul şi-a ieşit din fire şi i-a spus copilului cu toată patima: "Să dea Domnul să-ţi crească o bubă-n fund"... După câteva zile, tatăl fetiţei s-a dus urgent la spital pentru că-i crescuse... "o bubă mare în fund!". Râzând, dar - în acelaşi timp - înţelegând că trebuie să existe o legătură între cuvintele rostite de tatăl său şi buba care-i apăruse tam-nesam, copilul m-a întrebat care era legătura şi cum fusese posibil aşa ceva?
Avem aici de-a face cu puterea cuvântului rostit de gura proprie, dar şi cu legile universului, care materializează şi-n trupul nostru ceea ce spunem sau dorim. Aceleaşi legi materializează ceea ce spunem sau le dorim altora. Încărcătura emoţională specifică unui moment tensionat face ca un cuvânt - fie el pozitiv sau negativ - să aibă efecte materiale imediate sau rapide, aşa cum s-a întâmplat în cazul fetiţei şi al tatălui ei. Gândurile şi cuvintele noastre au efecte materiale, fiziologice, emoţionale şi spirituale, iar primul afectat de ele este chiar cel care le rosteşte. Noi nu avem experienţa meticulozităţii în relaţia cu gândurile şi cuvintele pe care le spunem, dar asta nu înseamnă că legile spirituale funcţionează mai puţin.
Ne lipseşte, în acelaşi timp, exerciţiul "conexiunii" - adesea halucinante şi evidente - între ceea ce spunem şi ceea ce se întâmplă în realitatea vieţii de zi cu zi. Totuşi, dacă am fi puţin mai atenţi, am observa că o simplă afirmaţie de tipul "m-am săturat să le duc pe toate-n spate" se poate materializa printr-o durere grozavă de spate, iar în cazurile mai grave, convingerea că le duci pe toate-n cârcă te poate face "cocoşat". Alteori, a spune cu patimă, cu implicare emoţională şi cu o convingere neclintită că "toate-ţi stau pe cap" poate lua forma unei crâncene dureri de cap, cum a spune că ai de-a face cu "o situaţie de rahat" poate produce serioase tulburări intestinale.
Charls Capps, autorul cărţii "Puterea creatoare a cuvintelor", se întreabă ce s-ar întâmpla dacă Iisus ar apărea într-o congregaţie religioasă şi ar începe să se plimbe printre bănci? Dacă toată lumea ar spune "mor de bucurie să-l văd aici pe Iisus", comunitatea şi-ar petrece următoarea săptămână în acţiunea de îngropare a morţilor. Adică, nu contează motivul pentru care mori, cât cuvântul prin care singur afirmi ce anume faci. Dacă se adaugă acestor spuse o emoţie puternică, precum bucuria, atunci consecinţele pot fi... dramatice. Să spui că te bucuri dacă Iisus apare în faţa ta este cu totul altceva decât să spui că mori de bucurie.
Diferenţa de "putere" şi de consecinţe în plan fizic provine din cunoaşterea cuvintelor care energizează, pentru că sunt adevărate, şi a cuvintelor care dezenergizează, pentru că sunt false. Conştiinţa noastră are capacitatea de a distinge instantaneu între adevăr şi minciună şi ne vesteşte asta prin modificarea stării noastre emoţionale, mentale, spirituale şi fiziologice.
A fi mai îngrijiţi cu "vorbele noastre" înseamnă a fi mai atenţi cu Viaţa, a avea mai multă grijă de sănătatea noastră şi a fi în armonie cu lumea înconjurătoare, cu existenţa însăşi. Uneori, o eczemă care nu se mai vindecă arată că vorbim despre "un parazit (un om care ne stă pe cap) prezent în viaţa de zi cu zi!" Un picior rănit ne aminteşte că am vorbit despre faptul că "nu mai putem merge undeva!". Remedierea anumitor situaţii fizice de boală poate începe printr-o acţiune simplă, şi anume aceea de a remedia cuvintele false pe care le-am rostit despre noi sau despre alţi oameni. Suntem fiinţe spirituale, iar cauzele problemelor noastre sunt aproape, în cuvinte, în gânduri şi-n fapte. Să vedem ce spunem şi apoi ce ne doare, căci se poate adesea să ne doară exact ce zicem singuri!
Citiţi şi editorialul Mariei Timuc din Jurnalul de duminică:
"Va afecta criza relaţiile noastre de dragoste?"
