Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Când te duci să-ţi dea banii, orice bancher onest ar trebui să te
întrebe: măi musiu, ai făcut vreodată ceva în viaţa ta? Ceva, o
maşinărie, un program, un circuit, o pilulă, o afacere, ceva ce
altcineva ar vrea să cumpere? Dacă răspunsul tău e "nu", acelaşi
bancher ar trebui să-ţi zică de la obraz: "Şi-atunci, de ce vrei să iei
cu împrumut bani munciţi de alţii? Cum îi dai înapoi?".
Când te duci să-ţi dea banii, orice bancher onest ar trebui să te întrebe: măi musiu, ai făcut vreodată ceva în viaţa ta? Ceva, o maşinărie, un program, un circuit, o pilulă, o afacere, ceva ce altcineva ar vrea să cumpere? Dacă răspunsul tău e "nu", acelaşi bancher ar trebui să-ţi zică de la obraz: "Şi-atunci, de ce vrei să iei cu împrumut bani munciţi de alţii? Cum îi dai înapoi?".
Sigur, societăţile nu funcţionează aşa de simplu. Până la urmă poţi să lucrezi pentru ăla care face maşinăria sau căpşunile. Dar, când eşti în situaţia în care locul tău de muncă stă pe un miraj şi e generat de speculaţii şi bani care nu sunt ai noştri, ar trebui măcar să ţi se spună. Să mă iertaţi că fac şi eu tot aia, adică speculaţii, dar mă gândesc că, dacă măcar zece inşi sunt preveniţi, n-am înnegrit pagina degeaba.
Deci care sunt locurile astea de muncă, la risc, într-o eventuală recesiune? Care sunt slujbele care vor avea mari probleme să te mai ţină în faţa laptopului jucându-te pe net sau la cazma, fumând o ţigară? Mai multe decât credeţi. Să le luăm pe rând:
Un sfert din slujbele din construcţia sau importul de maşini (vă aduceţi aminte când piaţa era la 100.000 de maşini pe an? N-a trecut aşa mult de atunci).
Jumătate din locurile de muncă din construcţii, industrie alimentată de capital speculativ din Occident şi de sistemul bancar, care plasează aici în credite bani de afară, cu câştiguri foarte bune. Băncile sunt asigurate, noi suntem?
Un sfert din slujbele în servicii, cum ar fi restaurantele şi companiile de catering. Când oamenii nu mai au serviciu, nu mai merg la o ciorbă de 100 de mii, o fac acasă.
Cred, de asemenea, că se vor duce jumătate din slujbele din companiile de intermediere (de exemplu, imobiliară). Ele sunt direct dependente de volumul tranzacţiilor. Dar ar trebui să aibă probleme şi administraţia de stat, pentru că taxele plătite vor scădea, iar sindicatele funcţionarilor nu vor permite scăderea salariilor. Deci concedieri.
Cu siguranţă vor fi afectate zone bine plătite: băncile sunt cel mai luxuriant, cel mai exotic exemplu. Salariile de Bahamas de la Bucureşti nu pot continua la nesfârşit: ele sunt rezultatul competiţiei pentru cota de piaţă, în care băncile au cumpărat pur şi simplu salariaţi unele de la altele. Nu pot rămâne toţi: sunt prea scumpi deja. Publicitatea şi media sunt şi ele pe-aproape: când consumul scade, toate bugetele care vin din vânzări se scofâlcesc şi ele.
Până la urmă, fiecare îşi poate face socoteala simplu dacă slujba lui e la risc sau nu. Cu o întrebare simplă: e absolut necesar ce fac eu? Ar renunţa oamenii la serviciile mele înainte sau după ce renunţă la pâine şi la dentist? După care puteţi merge şi lua credit la casa aia scumpă. Mult succes şi să rămână aşa până când o plătiţi, în 2037!
Sigur, societăţile nu funcţionează aşa de simplu. Până la urmă poţi să lucrezi pentru ăla care face maşinăria sau căpşunile. Dar, când eşti în situaţia în care locul tău de muncă stă pe un miraj şi e generat de speculaţii şi bani care nu sunt ai noştri, ar trebui măcar să ţi se spună. Să mă iertaţi că fac şi eu tot aia, adică speculaţii, dar mă gândesc că, dacă măcar zece inşi sunt preveniţi, n-am înnegrit pagina degeaba.
Deci care sunt locurile astea de muncă, la risc, într-o eventuală recesiune? Care sunt slujbele care vor avea mari probleme să te mai ţină în faţa laptopului jucându-te pe net sau la cazma, fumând o ţigară? Mai multe decât credeţi. Să le luăm pe rând:
Un sfert din slujbele din construcţia sau importul de maşini (vă aduceţi aminte când piaţa era la 100.000 de maşini pe an? N-a trecut aşa mult de atunci).
Jumătate din locurile de muncă din construcţii, industrie alimentată de capital speculativ din Occident şi de sistemul bancar, care plasează aici în credite bani de afară, cu câştiguri foarte bune. Băncile sunt asigurate, noi suntem?
Un sfert din slujbele în servicii, cum ar fi restaurantele şi companiile de catering. Când oamenii nu mai au serviciu, nu mai merg la o ciorbă de 100 de mii, o fac acasă.
Cred, de asemenea, că se vor duce jumătate din slujbele din companiile de intermediere (de exemplu, imobiliară). Ele sunt direct dependente de volumul tranzacţiilor. Dar ar trebui să aibă probleme şi administraţia de stat, pentru că taxele plătite vor scădea, iar sindicatele funcţionarilor nu vor permite scăderea salariilor. Deci concedieri.
Cu siguranţă vor fi afectate zone bine plătite: băncile sunt cel mai luxuriant, cel mai exotic exemplu. Salariile de Bahamas de la Bucureşti nu pot continua la nesfârşit: ele sunt rezultatul competiţiei pentru cota de piaţă, în care băncile au cumpărat pur şi simplu salariaţi unele de la altele. Nu pot rămâne toţi: sunt prea scumpi deja. Publicitatea şi media sunt şi ele pe-aproape: când consumul scade, toate bugetele care vin din vânzări se scofâlcesc şi ele.
Până la urmă, fiecare îşi poate face socoteala simplu dacă slujba lui e la risc sau nu. Cu o întrebare simplă: e absolut necesar ce fac eu? Ar renunţa oamenii la serviciile mele înainte sau după ce renunţă la pâine şi la dentist? După care puteţi merge şi lua credit la casa aia scumpă. Mult succes şi să rămână aşa până când o plătiţi, în 2037!
