x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Viata cu ochii pe ceas

0
Autor: Marius Tucă 05 Dec 2005 - 00:00

Ce-ar fi insemnat in viata noastra un ceas care cand si cand ar fi fost uitat neintors, un ceas care sa fi stat si sa fi ramas in urma? Daca ar fi fost o persoana in plus!

Dupa ce ani la rand ai trait cu ochii pe ceas, viata ti se pare doar un mecanism care masoara trecerea timpului. Secundele, minutele si orele pe care le-ai dispretuit de-atatea ori ca un alergator de cursa lunga s-au intors acum dintr-o data impotriva ta, devenind ani. Poate ca de multe ori am fi avut nevoie de un ceas care sa arate mereu si mereu aceeasi ora. Si atunci anii astia, care s-au unit dintr-o data impotriva ta, sa fi trecut altfel, mai incet, mai greu si mai frumos. Ce-ar fi insemnat in viata noastra un ceas care cand si cand ar fi fost uitat neintors, un ceas care sa fi stat si sa fi ramas in urma? Daca ar fi fost o persoana in plus! O povara care sa ne faca sa recuperam timpul pierdut, contra cronometru, adica sa recuperam contra vietii? Mai bine asa, cu ochii pe ceas, fara sa intelegem prea bine ce traim, noi, cei mai punctuali din lume, noi, marii intarziati ai vietii…

Ma intreb cand se va opri, totusi, haituiala asta nebuna la care ne supun viata, vremurile si, mai ales, noi? Cand o sa ne luam ochii de pe ceas si sa-i mutam pe cer? Eu sunt gata sa ma abandonez intre fara un sfert si fix, intre noapte si zi, sa mestec secunda cu secunda, minut cu minut si ceas cu ceas. Sa aud cum trec zilele pe la ferestre, una dupa alta, fara sa-mi pese ca este luni sau duminica, ca este inainte sau inapoi, ca este sarbatoare sau altceva… Sa treaca timpul fara sa ma intrebe nimeni cat e ceasul, care-i veacul, cat e lumea… Sa treaca timpul ca si cand ar fi macinat de-o moara de vant sau de apa, incarcat in saci, pusi in carute trase de cai fara zabale care sa colinde prin lume…

Nu va suparati, n-aveti un ceas? Caci la si jumatate trebuie sa-mi predau articolul…
Citeşte mai multe despre:   editorial,   ceas

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de