Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
"Declarativ, cu excepţia PRM, care a şi contestat în instanţă (deocamdată fără succes) hotărârea de guvern privind trasarea colegiilor electorale, partidele politice au îmbrăţişat public «reforma uninominalului». Dar, în intimitatea propriilor sedii, s-au îngrozit."
Ani la rând, clasa politică, în covârşitoarea ei majoritate, s-a prefăcut, mai mult sau mai puţin convingător, în funcţie de partid şi de pricepere, că vrea uninominal. Aproape toţi politrucii consacraţi ai României clamau solemn că ei îşi doresc cu ardoare să se voteze omul, nu lista, dar nu vor "ăia". Unde "ăia" erau, după caz, ori vremelnicii adversari de pe scena politică, ori şefii lor ierarhici cu putere de decizie asupra direcţiilor strategice ale propriei formaţiuni. Alături de ei, într-un cor perfect al demagogiei ieftine, s-a plasat o bună parte din media şi extrem de vocala societate civilă de televizor.
S-au scris editoriale, s-au făcut campanii, s-au organizat dezbateri şi seminarii, doar-doar s-o pogorî uninominalul izbăvitor şi aducător de fericire prosperă peste biata ţărişoară.
Există în folclorul popular o vorbă care musteşte de înţelepciune: "Ai grijă ce-ţi doreşti foarte tare, fiindcă s-ar putea să ţi se întâmple." Iar povestea poreclitei reforme a sistemului electoral, prin trecerea la votul uninominal, chiar şi aşa şchiop cum a ieşit din zbaterile guvernului, urmează cu fidelitate pilda de mai sus. A trebuit ca demagogia feroce a lui Traian Băsescu, până atunci unul dintre puţinii adversari declaraţi ai uninominalului, să provoace un referendum (ratat, de altfel) ca România anului 2008 să se procopsească. Fiindcă ambiţioşii liberali, de teamă să nu care cumva să le ia foştii aliaţi de pe vremea "revoluţiei portocalii" caşcavalul electoral de la gurile nesătule, au produs rapid, într-o dulce cârdăşie cu ex-"regimul ticăloşit", un act normativ straniu pe care şi-au asumat răspunderea în faţa Parlamentului. A ieşit până la urmă, cu forcepsul, o invenţie legislativă tipic românească, dubioasă, o corcitură de uninominal de manual cu redistribuire.
Declarativ, cu excepţia PRM, care a şi contestat în instanţă (deocamdată fără succes) hotărârea de guvern privind trasarea colegiilor electorale, partidele politice au îmbrăţişat public "reforma uninominalului". Dar, în intimitatea propriilor sedii, s-au îngrozit. Dincolo de faptul că nimeni n-are suficienţi clienţi viabili în multitudinea colegiilor, noul sistem de vot, cu toate blaturile evidente transpartinice reclamate, este aproape incontrolabil. Şi e extrem de posibil ca, în lumina legii electorale, să ajungă parlamentari, în detrimentul feţelor politice deja consacrate, o armată de saltimbanci sau de oameni lipsiţi de substanţă. Care deja au invadat, preventiv, că încă nu se facturează oficial demagogia de campanie, studiourile de televiziune. Acolo unde-şi exersează, într-o retorică ieftină, puţinele idei care se doresc politice. Această stare de fapt a început să-i îngrijoreze pe consacraţii şezătorilor tv şi, deopotrivă, pe "strategii" care le toacă banii. Fiindcă planează ameninţător pericolul ca, sătui de certurile lor sterile fără rezultate cuantificabile pentru privitori, cel mai adesea şi acelea false, alegătorii să se orienteze, fie şi dintr-un acces firesc frondă, către cei care par mai simpatici şi mai originali pe sticlă. Aşa că se straduiesc, la rândul lor, într-un spectacol care tinde să capete accente groteşti, să devină şi ei simpatici şi umani. Mopul şi andrelele Elenei Udrea sunt doar începutul, iar isterica reacţie a presei nu a făcut altceva decât să încurajeze asemenea gesturi. Orbiţi de luminile rampei şi imuni la simţul ridicolului, oamenii politici au început să se călăuzească după principiul că orice fel de publicitate, fie ea şi negativă, îi va ajuta să pătrundă-n conştiinţele purtătorilor de ştampile de vot. Aşa a ajuns şi Bogdan Olteanu, altfel un tip simpatic şi de cuvânt, să presteze live cusut de nasturi călcat de cămaşă (absolut întâmplător, a mea) într-o emisiune de divertisment.
Şi aşa probabil că vor ajunge alţi scrobiţi ai scenei politice - tradiţionale prezenţe în fabricile de talk-show-uri – să ţină mingea pe nas ca focile, să dreseze nutrii, să înghită flăcari ori cine ştie de păcatele mele le-o mai trece prin capete. Iar noi vom avea fix clasa politică pe care o merităm...
