x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Victoria Rapidului decontează un trecut vinovat

0
Autor: Dan Dumitrescu 11 Aug 2008 - 00:00

PUNCTUL PE EI
Războiul fratricid din Giuleşti are deja un învingător. Rapidul i-a învins pe clujeni în primul meci de greutate al acestui campionat. Am pariat public, fără miză materială, pe victoria bucureştenilor şi trăiesc o stare de satisfacţie acum, cînd pronosticul meu s-a adeverit. Nu este vorba nici de vanitate şi nici de subiectivism în relaţia pe care o am cu Rapidul. Altele sînt motivele care-mi determină starea de graţie de după victoria giuleştenilor.



PUNCTUL PE EI
Războiul fratricid din Giuleşti are deja un învingător. Rapidul i-a învins pe clujeni în primul meci de greutate al acestui campionat. Am pariat public, fără miză materială, pe victoria bucureştenilor şi trăiesc o stare de satisfacţie acum, cînd pronosticul meu s-a adeverit. Nu este vorba nici de vanitate şi nici de subiectivism în relaţia pe care o am cu Rapidul. Altele sînt motivele care-mi determină starea de graţie de după victoria giuleştenilor.

Reuşita experimentului de la Rapid ar putea constitui un bun exemplu pentru celelalte cluburi ale primei divizii. Taher aplică în Giuleşti o lecţie învăţată din frecuşul său prin viaţă. Mizează pe profesionişti cărora le dă puteri depline în aria lor de competenţă. Aşa de pildă, şeful administraţiei din Giuleşti este un om al faptei, al economiei de cuvinte şi nu al spectacolelor greţoase. Un tip atît de discret, încît îţi aminteşti cu greu numele său. Dacă ar fi să-l comparăm pe Constantin Toma cu omologul său de la CFR, Iuliu Mureşan, ar trebui salvat prin internarea într-o şcoală de reeducare. Acelaşi statut are în club şi Peseiro. După ce a fost ales ca antrenor al Rapidului, portughezului i s-a dat mînă liberă şi buget să-şi construiască echipa aşa cum numai el gîndeşte. În teren şi în vestiar a decis fără teama că ar deranja cumva relaţiile subiective ale finanţatorilor cu o parte din jucători. Singurele legături ale lui Peseiro cu patronatul le reprezintă contractul de muncă şi responsabilităţile asumate, bilanţul finalului fiind singurul calificativ valabil al antrenorului. Este şi aceasta o lecţie de profesionism care n-ar fi rău să-i contamineze pe ceilalţi patroni de cluburi atinşi de viciul unui concept falimentar, acela al omului multilateral dezvoltat.

Un alt motiv al satisfacţiei mele este acela că victoria Rapidului reprezintă epilogul perfect al avancronicii pe care clujenii au făcut-o acestui meci. Mureşan a anunţat că suporterii clujeni nu vin la meci din cauza preţului mare al biletelor de intrare. Fariseism şi atitudine neghioabă prin care sînt exacerbate rivalităţile, este alimentat scandalul. Cuminte era să plăteşti acum preţul cerut, urmînd ca în retur să recuperezi prin stabilirea aceloraşi preţuri pentru biletele de intrare la meci. Capitalismul este dependent de piaţă, dar regulile sale tot în şcoală se învaţă.

În fine, cred că rezultatul meciului din Giuleşti a fost unul prin care s-a făcut decontul antecedentelor din campionatul trecut. Trică ştie la ce mă refer. Probabil că tocmai amintirile l-au determinat ca de această dată să marcheze din ofsaid doar în comportament. Atunci cînd suporterii rapidişti l-au umilit cerîndu-i să scandeze împotriva fostei sale echipe. I-au aranjat astfel o primire călduroasă şi în Ghencea. Dar este o vorbă. De unde nu e, nici Dumnezeu nu cere. Valabilă şi pentru crocodilul Iuliu Mureşan, cel care se plînge de arbitrajul lui Bogaciu. Dacă fostul gradat de penitenciar a intenţionat să se facă de rîs prin astfel de reproşuri, atunci a reuşit cu brio.
Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de