Vindecată în vis.

'Aveam o boala care nu era mortala, dar care cauza dureri cronice. In acea vreme traiam in San Francisco si m-am consultat cu fiecare specialist pe care l-am putut gasi, dar mi s-a spus ca trebuie sa invat sa traiesc cu situatia mea. Lunile au trecut si eram disperata dupa un ajutor. Am incercat fiecare tratament alternativ, am mers la paranormali, am avut oameni care au facut calatorii pentru mine – nu am lasat nici o piatra neintoarsa. Nimic nu a dat rezultate si devenisem foarte deprimata la gandul unui viitor plin de durere. Inainte de a ma culca seara, am inceput sa ma rog sa pri­mesc un vis vindecator.

Am cerut as­ta in fiecare noapte, intrucat nu-mi ramasese altceva decat ruga­­ci­u­­nea. In final, dupa o luna de cereri, am fost binecuvantata cu un vis care sa-mi vindece problema. Un barbat a iesit din spatele canapelei mele. El mi-a spus: ai o durere chiar aici, aratand catre partea din corp care ma durea. Apoi a luat o zuruitoare albastra translucida, facuta dintr-un material pe care nu-l cunosteam, si a scuturat-o deasupra locului dureros. In vis am simtit cum pleaca durerea. Visul meu vindecator a avut loc acum 20 de ani si de atunci nu am mai avut acea suferinta', spune Sandra Ingerman, autoarea cartii 'Leac pentru Pamant' (Ed. For You).

Avem aici marturia unei persoane – a unui terapeut cu experienta – care a fost vindecata in vis. Sigur ca putem privi povestea din mai multe un­ghiuri, ne putem intreba ce rol a avut inconstientul si puterea sa, cum ne putem intreba daca nu cumva exista si alte forte in univers, gata sa ne ajute in momente dificile. In acelasi timp, putem merge cu gandul la faptul ca o boala poate sa ne conduca putin cate putin catre aspecte necunoscute din noi insine, catre o parte a destinului nostru, careia nu i-am da atentie, fara a fi impinsi si prin 'mijloace de locomotie' subtila de tipul unei boli.

Ceea ce mi se pare deosebit in cazul de fata, dar si usor de aplicat, nu doar pentru oamenii care traverseaza o situatie de boala din care nu vad o ie­sire, cat pentru orice fel de fra­man­ta­re omeneasca, intrebare sau pro­blema aparent fara raspuns, se refera la 'felul in care facem rugaciunea'. Cum anume ne rugam pentru a primi un raspuns, iar cazul Sandrei Ingerman ne sesizeaza ca ne putem pune si problema 'momentului in care ne rugam', ca si a duratei de rugaciune. Nu spun ca trebuie sa transformam rugaciunea intr-o tehnica si cu atat mai putin spun ca ea, aplicata asa cum este descrisa in acest caz, va da roade asemanatoare pentru toata lumea. Stim cu precizie cu totii ca ade­sea ne rugam intens, cu toata ini­ma si pare ca raspunsul pentru noi se lasa intarziat, nevazut sau neperceput. Pentru unii, insa, ar putea fi o solutie 'rugaciunea facuta seara, inainte de culcare, cat de mult timp este nevoie'.

S. Ingerman a avut ne­voie de o luna de zile de rugaciune pentru a primi binecuvantarea vinde­carii prin vis. Poate ca altii vor avea nevoie de trei zile, iar altii de cateva luni de rugaciune continua. Repetitia pare a fi cheia care poate sa descuie usi aparent ferecate. Sperand, cre­zand, aseteptand un raspuns vin­de­ca­tor pentru problema noastra se poa­te sa intram in armonie cu forte la­tente ale fiintei, cu puterea divina launtrica sau cu fortele calauzitoare ale existentei, care ne pot buinecuvanta si pe noi cu un raspuns la fel de prompt ca cel mentionat in cazul de fata. Noi ne rugam cate-o zi, doua, mergem la cate-o biserica si-i lasam preotului misiunea rugaciunii, dar se poate ca unele probleme de viata sa necesite o implicare personala, ordonata, o comuniune zilnica, in stare de relaxare, de atentie, de speranta si credinta.

Nu-i imposibil ca ceea ce numim 'rugaciune consecventa', rugaciunea repetata mai mult timp, sa ne transforme in asa maniera mintea, emotiile si sentimentele incat... sa devenim re­cep­tivi la vindecari miraculoase, ca si la raspunsuri de viata, uneori vitale, pe care nu le putem primi cand problemele vietii ne streseaza. Poate ca prin rugaciune cream o 'stare de spi­rit pozitiva', o vibratie diferita si, prin aceasta, pu­terile vindecatoare, uneori misterioase ale universului, pot interveni si ne pot darui solutii minu­nate, precum vin­decarea in vis. Poate ca aceste solutii sunt mereu la inde­ma­na, dar, in lipsa starii de spirit ce se creeaza prin rugaciunea insasi, prin ruga­ciu­nea insistenta, zilnica, sa nu putem ajunge la ele. Poate ca o asemenea ru­gaciune este ca apa care curata vasul, inainte de a turna in el vi­nul bun. Ceea ce asteptam, dorim sau cerem in rugaciune poate fi orice altceva decat o vindecare; ideea de astazi este aceea ca 'rugaciunea consecventa' ne poate transforma in fi­in­te capabile sa primeasca ceea ce au cerut.