x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Vocea diplomaților și muțenia prezidențială

0
Autor: Serban Cionoff 04 Dec 2018 - 14:02
Vocea diplomaților și muțenia prezidențială


Iată un fapt care trebuie salutat și consemnat: ieri,Emil Hurezeanu, ambasadorul României în Republica Federală Germania, a adresat o scrisoare directorului Deutsche Press Agentur, cerându-i să corecteze afirmațiile potrivit cărora, la 1 Decembrie, România a sărbătorit 100 de ani “de la anexarea unei foste provincii maghiare din Transilvania”. Afirmații preluate și difuzate de către postul de televiziune ZDF pe care le contrazice în mod categoric adevărul istoric și  care reprezintă o  inacceptabilă ofensă adusă României.

Scrisoarea ambasadorului Emil Hurezeanu vine în urma cererii  transmise de către Ministrul Afacerilor Externe, de a întreprinde demersuri pe lângă redacțiile celor două entități de presă “în vederea oferirii clarificărilor necesare și solicitării rectificării celor prezentate”.,;Erorile grave pe care le conține știrea de presă menționată, din necunoaștere sau din rea voință- se arată în “Precizările” date publicității de către ministerul român de Externe-,aduc atingere adevărului istoric și prevederilor Tratatelor de pace de la Versailles(1919)și Trianon(1920), iar orice încercare de prezentare trunchiată sau denigrare a semnificației acestui moment este un act care contravine principiilor fundamentale ale misiunii mass-media de informare corectă și obiectivă a publicului”. În aceiași termeni, eleganți și fermi, este redactată și scrisoarea ambasadorului Emil Hurezeanu: ”Formularea tendențioasă deja din menționarea cuvântului “anexare” în titlul articolului este regretabilă și indică o cunoaștere cel puțin deficitară a istoriei”.

  Așadar se poate ca atunci când, din motive ce țin de anumite interese- de natură politică,economică ș.a.m.d.-adevărurile istoriei mai vechi sau mai recente sunt denaturate, iar imaginea României este prezentată în mod voit în termeni denigratori diplomația românească să ia atitudine și să apere,argumentat și demn, Interesul Național. Afirmație cu care, fără doar și poate, în teorie,în teorie, nu  cred că s-ar găsi  mulți  care să nu fie de acord, dar pe care,atunci când este vorba să o pună în faptă, nu puțini încep să dea din colț în colț. Invocând, în termeni din vocabularul specializat de ultimă oră, motive, mai degrabă pretexte, care tot la păgubosul adagiul despre “capul plecat pe care sabia nu îl taie” aduc. Sau, mai nou spus, iau poziția ghiocelului sfios.

Poate că nu aș fi scris acestea rânduri și m-aș fi mulțumit doar să salut, ca orice bun român, poziția Ministerului de Externe și demersul ambasadorului Emil Hurezeanu, dacă cel puțin două situații nu mi-ar fi atras atenția. Mă refer, în primul rând la tăcerea pe care o păstrează președintele Klaus Iohannis, cel care, conform Constituției, “reprezintă statul român și este garantul independenței naționale,al unității și al integrității teritoriale a țării”. Oare chiar nu l-au pus pe gânduri- ca să nu zic mai rău, nu l-au revoltat- afirmațiile atât de mincinoase și atât de răuvoitoare  pe care le-au difuzat cele două surse media din Germania? Întrebare pe care mi-am pus-o și eu, ca tot românul, dar m-am lămurit după ce mi-am amintit că, nu mai târziu decât zilele trecute, domnia sa a acordat un interviu presei din Austria, în care își vărsa năduful pe actuala coaliție de guvernare. Pentru ca- printr-o simplă coincidență, desigur- televiziunea din țara valsului și concernului Holzindustrie Scweinhofer, să  difuzeze o emisiune cu mesajul “România este coruptă și nu este pregătită să preia președinția Consiliului UE”. Teză-șablon care, după cum foarte corect a remarcat Mihai Gâdea: “se bazează pe chiar cuvintele președintelui României”. Adică ale domnului Klaus Iohannis, cel de la care ne-am fi așteptat ca, în temeiul relațiilor aparte cu doamna  Angela Merkel, să o fi abordat solicitându-i sprijin în elucidarea circumstanțelor în care s-a produs lansarea mincinoaselor ziceri despre semnificația istorică a făuririi României Mari. Solicitare care poate că nu ar fi rămas fără ecou, fie și dacă ne gândim cât de cooperant s-a dovedit președintele de la București atunci când doamna cancelar de la Berlin i-a transmis să nu multe ambasada României în Israel de la Tel Aviv la Ierusalim.

 Cel de-al doilea motiv pentru care am dorit să consemnez în mod aparte  scrisoarea ambasadorului Emil Hurezeanu și,deopotrivă, luarea de poziție a Ministerului Afacerilor Externe, este dat de o mai veche și extrem de păguboasă mentalitate pe care o afișează unii comentatori sau purtători de mesaj atunci când de la ei se așteaptă să dea replici precise unor afirmații tendențioase sau decizii incorecte care nedreptățesc România. Din păcate, unele dintre acestea venind din partea unor oficialități ale Uniunii Europene, al cărei membru, cu drepturi și îndatoriri egale, suntem. Mai mult, de fiecare dată când apar asemenea replici, corecte și de bună credință, numaidecât ies la rampă niște vigilenți care ne atrag atenția că nu trebuie să supărăm pe mai marii de la Bruxelles sau de la Strasbourg! Pentru ca, în zilele noastre,acest scenariu catastrofal să culmineze cu sloganul:”săriți luuumeee, că guvernanții vor să ne scoată din UE!” Cuvântul “guvernanți” fiind înlocuit,pentru nevoile demonstrației, cu “penalii” și “corupții”, în primul rând spre a da cât mai bine în văzul și la urechile celor ce au redactat Raportul MCV și, în special, a celor care l-au comandat și au atât de mare nevoie de el. Desigur, ar mai fi de spus și de scris despre falsitatea și reaua credință a unor asemenea minciuni în cascadă,dar, până una sau alta,  atrag atenția asupra unei similitudini de (fals) raționament și anume a alegațiilor menționate cu niște practici la modă în așa- numitul “sistem mondial socialist”. Atunci când orice observație critică era taxată ca “deviaționism” și “încercare de trădare a unității frățești și de nezdruncinat”. Cu mențiunea că, la acea vreme, unitatea era în jurul centrului conducător de la Kremlin, iar, acum, este în jurul PPE-ului care, nu-i așa?, este “în tot ce înfăptuim”!  

 Nu aș putea pune punct acestor rânduri înainte de a face o referire la atitudinea ambasadorului Emil Hurezeanu. Este bine cunoscut faptul că,înainte de 1989, domnia sa a fost o voce distinctă și apreciată a postului “Europa liberă”, post care emitea din Munchen. Având, în acest fel, posibilitatea de a lega prietenii și de a-și construi un sistem de relații bazat pe certe afinități culturale și politice. Afinități care, cu certitudine, nu coincid cu viziunea ideologică a formațiunilor politice din actualul arc guvernamental. Cu toate acestea, ambasadorul și omul de cultură Emil Hurezeanu a decis, într-o sănătoasă logică, să pună deasupra unor asemenea diferențe specifice genul proxim,adică Interesul Național și Adevărul Istoric despre Marea Unire din 1918.

 Desigur, scrisoarea pe care ambasadorul Emil Hurezeanu a adresat-o agenției Deutsche Presse, vine în urma cererii exprese transmise în acest sens de către Ministerul Afacerilor Externe, dar nu putem face abstracție de faptul că ambasadorul României a dat curs acestei cereri redactând un text remarcabil ca scriitură și ca încărcătură de idei. Drept pentru care consider că trebuie să îi exprimăm, ambasadorului Emil Hurezeanu, cuvenitele aprecieri.

 Cât despre tăcerea ostentativă pe care o păstrează președintele Klaus Iohannis asupra acestui subiect atât de urât și de dureros, nu socotesc cum că treaba asta ar trebui să ne mai mire. De mirare ar fi fost ca actualul ocupant al somptuoaselor birouri din Palatul Cotroceni să se pronunțe în timp real. Sau, mai știi?,poate că, la această oră, domnia sa încă mai studiază transcriptul știrilor difuzate de DPA și de ZDF. Urmând să se pronunțe într-un răstimp foarte greu de prevăzut. Iar dacă ne gândim de câtă vreme a avut nevoie pentru a studia propunerile de revocare ale Laurei Kovesi și Augustin Lazăr, cu siguranță că ar fi mai bine să așteptăm un mesaj prezidențial pe acest subiect cel mai devreme în prejma alegerilor pentru viitorul Parlament European.

  Dacă nu chiar în campania pentru viitoarele alegeri prezidențiale, campanie căreia domnul Klaus Iohannis i-a cam furat startul. Zău așa, ia să ne gândim ce impact public va avea asupra electoratului știrea că domnul nostru președinte, actual și pentru încă un mandat, s-a enervat peste poate și a spus un NU hotărât ( sau NEIN) dezinformărilor din presa germană?! Uite numai așa, ca să moară de necaz dușmanii noștri, na!           

Citeşte mai multe despre:   Emil Hurezeanu

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de