x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Editoriale Vrei să ne-ntâlnim sâmbătă seara într-o cârciumioară la şosea

Vrei să ne-ntâlnim sâmbătă seara într-o cârciumioară la şosea

de Florin Condurateanu    |    28 Mar 2017   •   07:30
Vrei să ne-ntâlnim sâmbătă seara într-o cârciumioară la şosea

Ca în orice crâmpei de viaţă, se derulează o concurenţă aprigă pentru locul întâi şi între localuri. Între războaie, se înfruntau care atrage mai mulţi clienţi în cârciumile din Colentina, care erau localurile pentru oamenii fără dare de mână, tentaţi să simtă miros de cârnaţi picanţi, să soarbă vin cu buchet ales şi să audă viori de lăutari bronzaţi, acompaniind guriste de talent. Într-o vreme, la salba asta de cărciumioare cânta Maria Tănase, iar “cine iubeşte şi lasă, Dumnezeu să-i dea pedeapsă” răsuna în Colentina în fiecare local sub fum de ţigări ieftine, Naţionalele. Lumea spărgătorilor petrecea prin “bombele” din Chirigiu; acolo se bârfeşte că s-a pus la cale şi omorârea splendidei ţigănci Zaraza, cea din şlagărul fredonat de toată România. La umbra copacilor de la şosea, în separeuri cu bec discret, se pupau bărbaţii avuţi cu amantele cu corp de viespe. Era bătaie îndârjită ce restarurant atrage scriitorimea la şuetele inspiratoare de poezie şi articole fulminante de gazetă. Capşa deţinea supremaţia, erau mereu rezervate mesele la care se aşezau Sadoveanu, Cezar Petrescu, cel care a scris şi seducătorul roman “Calea Victoriei”. Ciocneau câte un pahar de vin cu schepsis actorii iubiţi, Vraca, Calboreanu, Birlic, Ciubotăraşu, Brezeanu. Între editorialele explozive din “Timpul”, poposea pentru o licoare bună şi multe ţigarete uriaşul Eminescu. Invidioşii şi duşmanii i-au inventat şi acea enervare cu reproşuri la monarhie, pe care Conu Mihai n-o făcuse la Capşa. Deseori apărea în uşa celebrului restaurant şi Caragiale, făcea cu ochiul românilor de la mese, dar dădea o raită şi la berăriile de pe bulevard. Nişte pierzători de vreme, care se lăudau cu invitarea la masa lor a talentatului Labiş, l-au ademenit să ciocnească prea multe pahare şi în miez de noapte geroasă, iar autorul bijuteriei “Moartea căprioarei” a plecat nesigur pe picioare şi a fost târât de tramvaiul ucigaş. Cu mintea lui scăpărătoare şi pofta permanentă de a domina, Arghezi n-a suportat să nu fie el şeful scriitorimii din taifasurile de la Capşa, a creat o disidenţă în boema de local a artiştilor şi a iniţat alte întâlniri cu condeiele de marcă la cofetăria Nestor, tot de pe Calea Victoriei, în clădirea prăbuşită la cutremurul din 1977 şi reconstruită ca hotel de lux. Târziu, birjarii îl duceau pe teribilul poet şi pamfletar Arghezi până departe, la casa lui din mahalaua Mărţişor.

 

×