Ziua Limbii şi Culturii Portugheze

Cand vine luna mai, nu facem cunostinta doar cu primavara, ci si cu Ziua Limbii si a Culturii Portugheze. Pe 5 mai, in fiecare an, aceasta sarbatoare aduce lumina in vietile vorbitorilor de portugheza, pentru ca aceasta limba, straina pentru unii dintre noi, nu este doar un cod care ne ajuta sa transmitem mesaje rigide, nu e doar o grupare de sunete si litere asezate conventional pe un colt de carte prafuita, ci e un stil de viata, e un fel aparte de a simti, de a pronunta prin consoane puternice tot, de la lucrurile marunte care ne echilibreaza simturile pana la marea dragoste care ne strica, din cand in cand, acest echilibru fara adresa.

Portugheza nu e, asa cum spun unii, o limba invechita, ci e o traditie care imbogateste enorm paleta culturii. Din dorinta de a da un nume acestei frumoase intamplari, s-a creat o comunitate a tarilor vorbitoare de portugheza (Comunidade dos Paises de Lingua Portuguesa – CPLP), care cuprinde statele Angola, Capul-Verde, Guineea-Bissau, Mozambic, Portugalia, Sao Tome e Principe si Timorul de Est.

Chiar daca se pronunta diferit, in functie de ariile geografice care ii gazduiesc ecoul, portugheza ramane o forta, care ascunde o noblete anume, care ingana fara ezitare toate nuantele eternitatii, asa cum e ea, cu multe sau cu putine s-uri si a-uri, cu 'l' palatal sau cu 'l' normal, cu reguli ciudate de accentuare sau cu reguli care tind spre simplificarea gramaticii. Uneori, cand vorbesc sau cand aud aceasta limba, cand citesc versuri si ma las cucerita de frumusetea lor, am impresia ca, mai devreme sau mai tarziu, fiecare dintre noi va intelege de ce portugheza e speciala, de ce e normal sa o simtim mai aproape de suflet.

Pe 5 mai avem nevoie sa ne aducem aminte ca portugheza exista si ca noi ii suntem contemporani. Indiferent de continent, indiferent de fusul orar, indiferent de infatisarea vorbitorilor ei, aceasta limba straina inceteaza sa fie straina in momentul in care ne oferim sansa de a o cunoaste si de a-i deslusi complexitatea. Portugheza este una dintre putinele limbi ale planetei care gazduiesc in dictionare un cuvant care sa defineasca poate cel mai curat sentiment uman. In romana ii zicem dor, in portugheza saudade. Nu e intamplator, nimic nu e intamplator pe lume.