x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Fun A treia cale

A treia cale

de Toma Roman Jr    |    31 Aug 2008   •   00:00
A treia cale

Lucram la un săptămînal care a avut de stat pe piaţă puţin, dar a avut o viaţă tumultoasă. Redacţia se reorganiza aproape o dată la două luni, întîrzia îngrozitor plata salariilor, aşa că duceam o viaţă veselă. Chiar dacă mai rămîneam fără bani de ţigări sau întîrziam să-mi plătesc telefonul, cunoşteam multă lume.



Lucram la un săptămînal care a avut de stat pe piaţă puţin, dar a avut o viaţă tumultoasă. Redacţia se reorganiza aproape o dată la două luni, întîrzia îngrozitor plata salariilor, aşa că duceam o viaţă veselă. Chiar dacă mai rămîneam fără bani de ţigări sau întîrziam să-mi plătesc telefonul, cunoşteam multă lume.


Printre ăia care se pendulau pe acolo erau mulţi proaspăt absolvenţi de jurnalism sau litere, pe care patronul publicaţiei putea să-i ţepuiască relativ uşor la bani, fiindcă se mulţumeau cu puţin şi ardeau de nerăbdare să-şi vadă numele tipărit pe o bucată de hîrtie. Din cînd în cînd ieşeam la bere cu puştii care îmi fuseseră daţi în grijă, în calitatea mea de "jurnalist experimentat".

Lili

Printre ei era şi o fată care făcuse trei ani de litere la Cluj, după care se transferase la Bucureşti, unde terminase facultatea. Avea douăzeci şi unu de ani şi arăta bine, chiar dacă era uşor plinuţă şi promitea ca la patruzeci să ajungă un caşalot. Se uita la mine cu admiraţie cînd scoteam pe nas cine ştie ce gogomănii să impresionez "copiii". Într-o seară mă pregăteam să plec înspre casă, cînd m-a rugat să mergem la o cafea doar noi, fiindcă vrea să se sfătuiască despre o problemă delicată cu mine.

Am mers la o terasă din apropiere, unde, roşie la faţă şi cu o voce gîtuită, a început să-mi povestească viaţa ei. Mi-am dat seama că mă confunda cu ceva gen "curierul inimilor" sau "bunica vă sfătuieşte". La Cluj se încurcase cu un dom’ profesor, poet şi ocazional filosof, om la cincizeci de ani, cu odrasle de vîrsta ei şi nevastă de anii lui. Venind la Bucureşti, se încurcase şi cu un coleg de an, copil de oameni bogaţi, posesor de maşină "patru ori patru" şi vilă la mare, pe scurt, un june plin de perspective. Îi iubea sincer pe amîndoi. Îi spunea tînărului că merge o dată la două săptămîni la parinţi, în satul de lîngă Cluj, unde se născuse, dar făcea o haltă de o zi în garsoniera pusă cu generozitate la dispoziţie de un amic al domnului profesor. Lili nu ştia ce să facă, era dezorientată şi îmi cerea sfatul. I-am spus să-l abandoneze pe moş şi să rămînă cu colegul căruia i se arăta viitorul luminos. Mi-a comunicat că, totuşi, era mai ataşată de bătrîn, pe care-l considera şi un fel de mentor spiritual. Prudent, i-am sugerat să-şi asculte glasul inimii şi să-l abandoneze pe băiatul bogat. Nu putea: în Bucureşti  stătea cu ăla în apartamentul pe care i-l cumpăraseră părinţii lui. Discuţia a rămas în coadă de sirenă şi am plecat înspre casă.

Exasperare

Săptămîna următoare, chiar luni, cînd eram doar noi doi în birou, mi-a arătat ce mail-uri poetice primeşte de la Cluj şi a izbucnit în plîns. Miercuri, în schimb, a venit cu o brăţară de aur primită cadou de la Dan (aşa îi spunea băiatului "de fiţe") şi părea mulţumită.

Vineri seară eram nemulţumit că luasem o ţeapă. Tipa cu care interacţionam în momentul ăla şi cu care trebuia să mă întîlnesc mă anunţase la telefon în ultimul moment că nu mai poate să vină, că i s-a îmbolnăvit o mătuşă şi că trebuie să meargă la spital. Mă apucasem să torn beri în mine de unul singur, undeva pe Lipscani. După vreo patru sticle, mi-a apărut în faţa ochilor Lili, cu mutra tragică pusă. Dan plecase cu taică-său să facă nu ştiu ce afaceri undeva în provincie şi pe ea o apucaseră gîndurile negre, aşa că ieşise aiurea-n oraş. Am prevăzut că o să înceapă iarăşi telenovela şi am avut dreptate. Aşezată lîngă mine, mă întreba cu ochi lăcrimoşi ce să facă. Eram uşor pilit şi sătul de toată povestea, aşa că i-am zis că ar fi cazul să o pună şi cu mine, aşa, de chichi, să vadă cum e pe a treia cale. Credeam că o să se supere şi o să scap, dar nu s-a ridicat să plece. Din contră, a spus că o variaţie ar face-o să nu se mai gîndească la problema aia. Ce era să fac, m-am "sacrificat". Am mers la mine acasă, unde, fiindcă avea ea o fantezie, am făcut iniţial amor pe balcon. După aia a aprins o lumînare, m-a legat la ochi cu un tricou (n-avea ceva mai bun la îndemînă) şi a încercat să picure ceară pe mine. Am făcut "arş", mi-am dat jos cîrpa de pe ochi şi m-am abţinut cu greu să nu-i scap o palmă. Pînă la urmă, a fost o noapte rodnică.

Cînd ne-am trezit, la cafea, i-am spus că nu mai e etic să mi se confeseze, fiindcă aveam relaţii personale.

După două săptămîni, revista s-a dus dracului de tot. Lili nu m-a mai căutat după falimentul glorios. Nu am mai ştiut nimic de ea vreme de vreo patru ani. Ne-am întîlnit de curînd pe stradă. Mi-a spus că s-a măritat cu un francez şi e doar în vizită în România.

×