Adevărul despre dezastrul Titanicului

Celebrul vas s-a lovit de un aisberg, în 1912, din cauza unei greşeli elementare de navigare şi s-a scufundat rapid pentru că o persoană "importantă" l-a convins pe căpitan să continue să navigheze.

Scriitoarea Loise Patten, care este şi nepoata fostului ofiţer secund de pe Titanic, Charles Lightoller, dezvăluie într-un interviu acordat publicaţiei britanice Daily Telegraph că adevărata cauză a tragediei petrecute în urmă cu aproape o sută de ani a fost trecută sub tăcere de teama ca reputaţie bunicului ei, care a devenit mai târziu erou de război, să nu fie ştirbită.

Lightoller, ofiţerul cu gradul cel mai înalt care a supravieţuit tragediei, a ascuns eroarea de navigaţie în timpul a două anchete ce s-au desfăşurat după aceea pe ambele maluri ale Atlanticului, deoarece el se temea că îi va duce la faliment pe proprietarii vasului şi îi va lăsa pe colegii lui fără slujbă dacă va spune adevărul.

"În loc să întoarcă Titanicul în siguranţă, spre partea stângă a aisbergului de îndată ce l-a zărit, timonierul Robert Hitchins a intrat în panică şi l-a îndreptat în direcţia greşită", a declarat Patten publicaţiei britanice. Greşeala făcută de Hitchins a fost sesizată de ofiţerul William Murdoch, care a încercat să remedieze situaţia. Din păcate, echipajul "a avut la dispoziţie doar patru minute pentru a schimba direcţia navei (...) şi a fost prea târziu", a povestit Patten, care se pregăteşte pentru lansarea unui  nou roman, intitulat "Good as Gold".

Scriitoarea spune că bunicul ei nu se afla de faţă când timonierul a comis greşeala, ci a fost prezent doar la ultima întrunire de urgenţă a echipajului, când s-au luat măsurile de evacuare a navei. Atunci abia a aflat, din conversaţia echipajului, despre greşeala timonierului, precum şi despre faptul că preşedintele liniei maritime White Star, proprietara navei, J.Bruce Ismay, l-a convins pe căpitan să continue să navigheze -  greşeală aftală, care a dus la scufundarea rapidă a vasului. "Dacă Titanicul se oprea (după ce s-a lovit, n.r.), putea să plutească cel puţin până când venea o navă de salvare şi nimeni nu ar fi murit, afirmă Patten.

Titanicul, cel mai mare vas de linie din lume în vremea respectivă, care plecase din Southampton (Anglia), în data de 10 aprilie 1912, îndreptându-se către New York, s-a scufundat după patru zile de navigare pe Atlantic. În urma tragediei şi-au pierdut viaţa peste 1.500 de oameni.