Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
VEDETE
I-am propus Alexandrei sa joace un rol caruia ar dori sa-i dea viata pe scena teatrului - Anna Karenina. Si uite asa, fotograful si redactorul au devenit pentru doua ore regizorii tinerei actrite.
MIHAELA SUCIU
 |
Pornind de la conceptul nostru de coperta, "Anna Karenina", ce ai tu in comun cu personajul lui Lev Tolstoi?
Stiu ca ma cheama Velniciuc si ca oamenii ar putea spune ca am ceva sange rusesc⦠Da, am, dar, culmea, nu din partea lui tata, ci din partea mamei. Strabunica din partea mamei era si rusoaica, si poloneza. Probabil, la un moment dat, sangele isi spune cuvantul...
Ai atins un subiect sensibil pentru tine - mamaâ¦
Da, pentru ca mama a plecat din tara cand aveam patru ani. Poate ca asta mi-a prins bine, pentru ca m-am maturizat foarte repede, m-am format si am inteles ca nu trebuie sa stea cineva dupa fundul meu si ca trebuie sa fiu responsabila. Relatia cu mama e ciudatica, pentru ca n-am mai vazut-o de opt ani. Ea sta acum jumatate de an in Italia si jumatate de an pleaca departe, departe. Ea ma vede pe mine la televizor. Stiu cum arata mama din niste poze pe care mai mult nu mi le trimite decat mi le trimite. Da, e ciudat⦠nici nu stiu ce sa-ti spunâ¦
Te afecteaza situatia asta?
Nu, nu sunt afectata. Eu sunt impacata cu ideea ca mama e acolo. Daca ea a optat sa fie acolo, inseamna ca-i e mai bine asa. A fost o perioada cand, sigur, nu mi-a fost usor, dar, pentru ca am avut un tata minunat (n.r. - Stefan Velniciuc, actor), am trecut peste aceste lucruri si acum sunt, cred eu, un om echilibrat, care nu are drame. E adevarat ca nu am spus niciodata mama cum n-am spus niciodata tata. Intotdeauna i-am spus tatalui meu pe nume, un nume pe care l-am inventat: Titam. Vine de la tata Stefan, mi s-a explicat. Eram destul de mica, dar, ai sa razi, din perioada aceea imi amintesc ca ma duceam cu mama la repetitii, tin foarte bine minte parfumuri - eram indragostita de cel al mamei mele, Magie Noire. Dupa ce ea a plecat, i-a ramas sticla de parfum. Tatal meu, ca sa compenseze putin drama ca a plecat mama de acasa, mi-a dat voie sa ma dau cu parfumul ei, desi eu eram un copil de patru ani. Doamna regizoare Catalina Buzoianu si acum imi spune "Ce faci, Magie Noire?".
Spuneai ca te duceai cu mama ta la repetitii. Si cu tatal tau?
Si cu tatal meu. Imparteam sarcinile in mod egal. Peste tot am fost cu tata - ma lua cu el la filmari⦠Atmosfera aia mi se pare cea mai placuta si cea mai familiara. Cunosteam aproape toti marii actori. Cum tata era profesor, ca si acum, la ATF, m-a adus la un examen de an la care era si doamna Olga Tudorache. Amandoua am stricat tot examenul, pentru ca am inceput sa vorbim. Toata lumea se uita la noi, nu se mai concentra la examen (rade). Nu prea ma jucam cu copiii. Preferam sa stau de vorba cu oamenii mari. Eram tot timpul imbracata foarte bine, cu gentuta, stand picior peste picior, purtam ochelari pentru strabism si dadeam sfaturi doamnelor cum sa se comporte, sa nu mai sufere daca barbatii lor le creeaza probleme (rade).
Erai un fel de doctorul Cristian Andrei de la 9595â¦
(rade) Genul acela. Tot timpul aveam cate un cuvant de bine pentru fiecare, pentru suferintele oamenilor si tot timpul incercam sa-i impac (rade). Singura bataie pe care am primit-o a fost de la tata si a avut loc in perioada aceea. A aflat, evident, tot Bucurestiul ca tata m-a batut, pentru ca nu am vrut sa-mi pun ciorapi maro si rochie rosie. Eu consideram ca nu se potrivesc. Acum mi-am mai schimbat putin parerea - depinde de nuanta! Tata se grabea si eu nu voiam sa ma imbrac, pana s-a enervat si mi-a dat o palma. Urmele mi-au ramas pe fund si le aratam tuturor celor cu care ma intalneam, indiferent de loc. Imi dadeam jos chiloteii si le aratam ce-am patit eu (rade). Bineinteles ca eram o victima.
 |
Acestea fiind spuse, sa ne reintoarcem la Anna Karenina a noastra. Am facut conceptul proiectand, de fapt, o dorinta de a ta, neimplinita inca, de a juca pe scena unui teatru bucurestean un rol interesantâ¦
Intr-adevar. Mai nou insa repet de trei luni si ceva in "Chicago", la TNB - un proiect ambitios si greu de realizat. Eu am rolul "maestrul de ceremonii" in cea de-a doua distributie - sunt in total trei distributii. E un rol frumos. Spectacolul se face dupa scenariul filmului "Chicago", si nu dupa piesa care s-a jucat de-a lungul anilor pe Broadway. Deocamdata am tot felul de propuneri, sugestii de la alte teatre decat TNB. Nu stiu ce se va putea realiza. Acum sunt implicata in destul de multe lucruri - TVR cu "Televiziunea, dragostea mea", avanpremiereleâ¦
TVR ti-a propus sa faci si altceva?
Propuneri au fost, dar am refuzat, pentru ca se refereau la a prezenta nu stiu ce spectacol. Nu cred ca este pentru mine. Eu fac televiziune in calitate de actor. Nu ma intereseaza sa fac televiziune ca un simplu moderator sau un simplu prezentator. Nu sunt nici atat de incapatanata, incat sa spun: "Domnâe, daca nu fac meseria mea in televiziune, nu vin". Imi place sa fac televiziune si nu consider ca e un mod facil de exprimare.
Aveai prejudecati de tipul "actorul e actor doar daca face teatru"?
Nu aveam, dar am prejudecata ca un actor, doar pentru ca a terminat facultatea de teatru, nu are girul de a face televiziune. Exista oameni care nu au terminat teatrul si fac bine televiziune. E un talent pe care-l ai sau nu.
Poti sa-mi dai exemple?
Parerea mea, cu toate ca probabil voi fi contrazisa si voi primi multe bile negre, este ca Mihaela Radulescu este un om de televiziune care face bine ceea ce face, indiferent ca ne place sau nu. Ca dovada, ne uitam la ea ca sa apucam sa o comentam si s-o barfim. Primul pas e ca dam drumul, ne capteaza, ne uitam si, dupa aceea, incepem noi s-o comentam. Sunt altii care fac televiziune, dar la care nu ne uitam, pentru ca-i vedem o data si nu ne plac. Exista actori care pot face bine televiziune sau nu. Cred ca eu sunt undeva la mijloc. Pot face televiziune, dar intr-o anumita zona - daca implica teatru si daca eu simt ca pot da ceva pentru oamenii care ma privesc.
La capitolul filme nu stai deloc rau comparativ cu teatrul...
Am lucrat foarte mult cu colegii mei de la Regie cand eram in facultate si a insemnat o experienta foarte utila. Ulterior am lucrat la serialul pentru televiziune "In familie", dar care se lucra in regim de film de cinema. Acolo, de fapt, am invatat sa lucrez cu adevarat cu camera si sa fiu eficienta in cadru. A urmat filmul domnului Ion Carmazan, "Lotusa". In "Pacala se intoarce" al lui Geo Saizescu am avut un rolisor care mi-a fost drag - juna romancuta de la Vama. In martie incep un film, dar contractul nu-mi da voie sa spun cine, ce, cand si cum, insa este un film romanesc, facut de un regizor roman, cu un scenariu frumos, in care am un rol bun.
Care rol ti-a placut cel mai mult dintre cele jucate pana acum?
De fiecare personaj ma leaga ceva si la fiecare am lucrat intr-un fel. De exemplu, in facultate am facut toate curvele posibile - stii cum e, cliseistic vorbind, e blonda, hai sa fie curva: de lux si de tot ce vrei. M-am dus si le-am studiat. Am studiat atat comportamentul celei de lux, cat si al celei de trotuar. Am jucat curva de trotuar care ademenea barbatii cu acadele. A fost o peripetie care pe mine m-a bucurat. Era vreo patru noaptea, era o iarna tarzie, eram degerati si echipa s-a retras in microbuz sa se incalzeasca. Eu stateam afara de vorba cu regizorul. Eram imbracata ca atare, cu acadeaua in mana, intr-o statie de autobuz destul de luminata. La un moment dat a aparut un domn foarte gras, cu inca doi dupa el, sa ne ia la bataie pe mine si pe regizor. Era pornit. Dintr-una in alta am inteles ca domnul era peste si ca el credea ca eu venisem cu pestele meu sa-i spargem piata. Pe cuvant! Eram imbracata pentru filmare, dar adecvat pentru locul respectiv. Pana l-am convins ca suntem o echipa de filmare... Eu m-am bucurat, pentru ca eram credibila.
Am auzit ca te casatoresti in curandâ¦
Oh, Doamne... La un moment dat, orice om trebuie sa se casatoreasca. Probabil ca la un moment dat se va intampla si chestia asta, suntem impreuna de cinci ani...
Cu...
... acelasi om cu care eram si atunci. Nu-l stii, pentru ca nu i-am spus numele si nici nu-mi place sa fac tam-tam. E in bransa, e regizor in teatru. Si ca dovada ca nu-mi place sa fac tam-tam, nu am profitat de pozitia lui, nu m-am bagat in piesele lui. Cred ca fiecare are drumul sau. El a vrut de multe ori sa joc in piesele lui, dar nu am vrut eu, pentru ca nu-mi doresc sa se spuna ca e iubita aluia, lasa ca are el grija de ea. Sigur ca la un moment dat se va intampla, nu neg chestia asta, dar atunci cand va fi necesar, cand amandoi vom crede in proiectul respectiv si cand voi fi sigura ca acela e rolul pe care mi-l doresc, dar nu asa, de dorul lelii, hai sa te distribui pe tine, indiferent de cine altcineva ar mai putea juca acel rol. Nu stiu daca anul acesta ne vom casatori, dar cu siguranta ne vom casatori. Noi ne-am propus de mult lucrul acesta, dar nu stiu daca vom avea timp. Vom vedea.
Care e povestea?
Povestea? Povestea e ca nu ne puteam suferi. Ne vedeam in facultate zilnic - nu eram colegi, el fiind cu mult mai mare decat mine. Intr-o seara m-am dus la Opera. In aceeasi seara a venit si el. Era premiera unui spectacol. Eu stateam pe un taburet si ma gandeam, uite, domnâe, poate ca pe taburetele acesta a stat mama. La un moment dat, uitandu-ma in pamant, am vazut niste pantofi masculini pe care i-am recunoscut. Am ridicat privirea, ne-am salutat, ne-am asezat pe locurile noastre, care nu erau catusi de putin aproape, si la pauza m-a intrebat daca poate sa stea langa mine - noi nesuferindu-ne, nota bene! Eu i-am zis da, sigur. El s-a asezat langa mine, n-am comentat decat asa, ce am vazut si, la final, inainte sa se termine aplauzele, el mi-a zis: "Sa ma astepti". Bine, am zis eu. Asa mi s-a parut politicos. Am iesit in foaier, lumea a cam plecat, femeile de serviciu m-au cam dat afara, au stins luminile, au inchis Opera si eu l-am asteptat doua ore (rade). Dupa doua ore, a venit - nu se astepta ca eu sa fiu inca acolo - si de atunci am ramas impreuna.
Esti putin emotionata...
Da, sunt, pentru ca nu m-as fi gandit niciodata ca vom ajunge aici si nu stiu cum s-a putut petrece aceasta saritura de la sila de a vedea un om la iubire. Sunt sigura de ce fac, nu am nici un fel de dubiu sau semne de intrebare. Nu stiu ce se va intampla in timp - relatiile si oamenii se pot degrada. Nu vreau sa spun ca e iubirea vietii mele, pentru ca e ridicol sa scrii asta acum si peste cinci ani sa vezi ca v-ati despartit, ca fiecare a luat-o pe alt drum. Nu stiu daca e iubirea vietii mele, dar stiu ca este omul langa care mi-e bine acum, si asta conteaza.
|
"SST, SA NU-I SPUI LUâ MAMI"
|
|
