Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Jurnalul National: Bun gasit!
Timidul: Ma inrosesc numai cand ma gandesc sa ridic privirea din pamant.
Ei, haideti, ca nu va musc. Sau, daca-mi permiteti o mica si nevinovata gluma, "nu va muthc". Ha-ha.
Mi-e jena. Deci la ce intrebare sa va raspund? De ce m-ati adus aici? Si, de fapt, care este rostul meu pe lume? Dar, la urma urmei, de ce nu se termina toate, chiar acum, chiar aici... De ce? De Ce? DE CE??? DE CEEE?!?
Iete d-aia! Destainuiti-le, va rugam, telespectatorilor nostri, cateva dintre secretele dumneavoastra de timid. Cum faceti sa fiti asa de timid? Aveti o dieta speciala?
Mai degraba v-as destainui altceva: ca am un suflet de trandafir intr-un trup de timid.
Sunteti, asadar, exact asa cum anticipam: un transfloral!
Da, da. Exact. Sunt un transfloral. Chiar as dori sa-mi fac operatie de schimbare de suflet. In loc de trandafir, as dori sa ma simt mai degraba "trei-frati-patati".
De ce trei si de ce patati? Sunteti cumva un timid corupt? Sunteti un timid certat cu legea? La legea morala ma refer aici.
Nu, dar am inclinatii evidente catre medicina naturista. As dori sa-mi vindec timiditatea prin apelul la natura. Trei-frati-patati ajuta la astm si la bronsita.
"Ajuta" adica daca vrei sa faci astm sau bronsita, consumi "trei-frati-patati" sub forma de decoct.
Very funny!
Asa credeam si eu. Ce trebuie noi, copii, sa intelegem din mica dumneavoastra spovedanie? Ca timiditatea se trateaza ca orice alta boala? Dar, de fapt si de drept, cine v-a pus acest diagnostic?
Nimeni. Viata. Toti. Tuturor. Oricine. Oricui. La tine, la mine, la oricine.
O luati razna.
Sunt in sevraj. Vreau neaparat ceaiul meu de "trei-frati-patati" si-l vreau acum. Pana nu-mi inlocuiesc sufletul nu ma simt bine.
|
Ah, femeile! - Sunt de moda veche
|
|
Recunosc ca sunt de moda veche si ca este posibil ca unii dintre cei trecuti de prima tinerete sa fie mai vii ca mine. Am constatat cu surprindere ca femeile au prins curaj. Merg pe strada si imi intersectez privirile cu o urmasa a Evei. Din doua priviri ii dau de inteles ce i-as face daca ar sta. Ma intimidez si eu de planurile mele, insa ea nu se sfieste. Ma priveste tinta in ochi si pare sa nu o deranjeze gandurile mele necurate, chiar daca suntem in post. Mi se pare nefiresc ca nu pune capul in pamant. Ma urc in tramvai. Data fiind inghesuiala, mai-mai ca ma apropii nesperat de mult de o tanara juna. Mie imi face placere, dar ma gandesc la biata tipa. Nu schiteaza nici un gest pe moment. Urmeaza statia la care trebuie sa cobor. Ma simte si isi intoarce privirea spre mine si imi zambeste complice... V-am zis ca sunt de moda veche. (Mihai Stirbu)
|
