Anuşka: Una mie, una ţie

Anul a-nceput cu ştiri ­abominabile despre nenorocirea albă care s-a abătut. Domnul de la pupitrul de ştiri raportează naţiunii, îngrijorat, că 42 de turişti români sunt blocaţi într-un hotel de ­Bulgaria, din cauza omătului care s-a aşternut în nesimţire.

Anul a-nceput cu ştiri ­abominabile despre nenorocirea albă care s-a abătut. Domnul de la pupitrul de ştiri raportează naţiunii, îngrijorat, că 42 de turişti români sunt blocaţi într-un hotel de ­Bulgaria, din cauza omătului care s-a aşternut în nesimţire. Pe banda din ­stânga jos a ecranului scrie că erau 24. Tot la ştiri am văzut un film. ­Al ­accidentului de avion de pe Otopeni. Îşi dădeau cu părerea doi pasageri ai zborului. Pe unul l-am văzut în carne şi oase la tv. Celuilalt i-am auzit doar vocea. Am apreciat gestul televiziunii de a le oferi spaţiu de emisie ­amândurora. Pentru că părerile erau împărţite, deşi avionul era unul singur. Corect, deci etic şi deontologic era să-i lase pe ambii să-şi expună ­opiniile.

Ca un fel de drept la replică. Primul zicea că panica n-a fost chiar aşa mare, în ­sensul că lumea nu şi-a smuls părul din cap. Toţi erau ­concentraţi asupra celui mai scurt traseu către ieşirea de urgenţă. Întrebările inteligente şi bine plasate ale reporterului făceau referire la cuvintele de încurajare adresate de pilot pasagerilor. Pasagerul-voce a declarat franc că nu ştie dacă au existat, dar că şi în cazul în care pilotul ar fi rostit totuşi ceva blândeţuri de atmosferă, lui puţin i-ar fi păsat pentru că nu era atent decât la cum poate ajunge mai repede la ieşirea de urgenţă. Sigur, asta a întristat un pic ­televiziunea. Ei şi-ar fi dorit să redea povestea de îmbărbătare a ­pilotului care, fireşte, în situaţia aia de cod roşu, răsfoia probabil manualul de ­bune-maniere în caz de criză. ­Martorul-imagine a zis că a fost jale şi prăpăd. Acestuia i-am văzut faţa la tv. El a fost cel care ne-a dat sângele după care tânjeam cu toţii, chiar dacă ­acesta n-a curs, din ­fericire, în realitate. Am înţeles în sfârşit diferenţa dintre televiziunea din epoca tovărăşistă şi cea ­modernă: atunci era o idioţenie ­uniformă, pentru toţi, iar azi avem câte o idioţenie uriaşă ­pentru fiecare-n parte!