x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Fun Arheologi germani au descoperit palatul legendarei regine din Saba

Arheologi germani au descoperit palatul legendarei regine din Saba

09 Mai 2008   •   00:00
O echipă de arheologi germani afirmă că a descoperit vestigiile palatului legendarei regine din Saba, numită Makeda în tradiţia etiopiană, la Axum, în Etiopia, potrivit unui comunicat dat publicităţii joi seara la Hamburg, relatează Rommpres. Ruinele palatului, datînd din sec. al X-lea î.H., au fost descoperite sub alte vestigii, cele ale unui rege creştin, se precizează în comunicat. Palatul reginei din Saba ar fi fost distrus de regele Menelik, fiul pe care ea l-a avut cu regele Solomon al Israelului, şi reconstruit astfel încît să fie orientat spre steaua Sirius, pe care el o adora, afirmă aceeaşi sursă. Cercetările efectuate la Axum au demarat în 1999 şi au drept scop să aducă unele clarificări în legătură cu originile Etiopiei şi ale Bisericii ortodoxe a Etiopiei.


Sahara a devenit cel mai mare deşert al planetei în urmă cu circa 2.700 de ani, după un proces foarte lent de schimbare a climei, afirmă membrii unei echipe internaţionale de cercetători, relatează AFP. Rezultatele acestui studiu, publicat în ultimul număr al revistei Science, infirmă o teorie avansată în anul 2000, potrivit căreia deşertificarea ar fi fost brutală. În urmă cu 6.000 de ani, Sahara era acoperită de arbori, savane şi prezenta numeroase lacuri. Această vastă regiune mai mare decît Australia era, de asemenea, locuită, precizează autorii studiului.
Cea mai mare parte a indicilor fizici privind evoluţia geografiei Saharei s-au pierdut. Studiind însă straturile de sedimente prelevate de pe fundul unuia dintre cele mai mari lacuri sahariene rămase, lacul Yoa, situat într-o regiune îndepărtată din nordul Ciadului, această echipă formată din cercetători europeni, canadieni şi americani a reuşit să reconstituie istoria regiunii din cursul ultimilor 6.000 de ani. Ei au analizat aceste sedimente, au efectuat teste geochimice şi au examinat indicatori biologici precum polenul provenit de la arbori şi plante care se aflau pretutindeni în jur înainte ca deşertul să se instaleze. Ei au analizat, totodată, resturile microorganismelor acvatice.
Rezultatele acestei echipe contrazic teoria potrivit căreia Sahara a devenit deşert în urmă cu 5.500 de ani şi în decursul a numai cîtorva secole, marcînd sfîrşitul perioadei umede africane, cînd ploile sezoniere precum musonii se abăteau regulat asupra regiunii, a explicat Stefan Kröpelin, un geolog de la Institutul de arheologie preistorică al Universităţii din Köln şi principalul autor al studiului. În 2.000, o analiză a sedimentelor obţinute prin forare în largul coastelor vestice ale Mauritaniei a arătat o creştere bruscă a prafului transportat de vîntul care sufla către exteriorul Africii sahariene, potrivit lui Peter deMenocal, de la Universitatea Columbia (New York, est).
Datele adunate din lacul Yoa au arătat din contră că tranziţia climatică a fost graduală. Abundenta vegetaţie tropicală iniţială s-a redus progresiv înainte de dispariţia ierbii care acoperea solul şi în cele din urmă de instalarea deşertului, susţine Stefan Kröpelin. Geologul german nu contestă datele lui Peter deMenocal, însă estimează că nu au fost interpretate corect.
Lacul Yoa, adînc de 24 de metri, continuă să fie alimentat cu apă de rezervoare subterane umplute în timpul perioadei umede a Saharei, care a început în urmă cu aproape 15.000 de ani. Această alimentare este suficientă pentru a înlocui cei şase metri de apă pierdută anul din cauza evaporării, au explicat cercetătorii, precizînd că precipitaţiile anuale nu depăşesc cîţiva milimetri. Deşertificarea Saharei a dus la alungarea populaţiilor din sudul Africii de Nord şi probabil a condus la apariţia civilizaţiei egiptene a faraonilor, estimează aceşti cercetători.

 

Veneţia: Hrănirea porumbeilor, intersiză în San Marco

Primăria din Veneţia a interzis de la 1 mai hrănirea porumbeilor din celebra piaţă San Marco, însă turiştii care nu se supun nu au primit, cel puţin pînă acum, amenzi, relatează International Herald Tribune. Cînd autorităţile veneţiene au votat prima dată legea care interzice hrănirea porumbeilor în urmă cu 11 ani, zona San Marco a fost exceptată din cauza celebrităţii căpătate de-a lungul timpului în rîndul turiştilor. La fel ca şi alte metropole care au o populaţie semnificativă de porumbei, printre care New York şi Londra, Veneţia a fost mult timp preocupată de posibilele riscuri pe care le-ar putea prezenta aceste păsări pentru sănătatea oamenilor, ca să nu mai vorbim de stricăciunile provocate de găinaţul lor şi preferinţa pentru marmură. Eforturile anterioare pentru controlarea numărului lor  au eşuat însă. Situaţia a fost şi mai deosebită în Veneţia din cauza numărului mare de turişti - circa 20 de milioane anual, potrivit estimărilor oficiale. Astfel a apărut un nou aspect al problemei: mai mulţi turişti înseamnă mai multe seminţe vîndute şi deci mai mult gunoi produs. De asemenea, înseamnă mai mulţi porumbei şi mai multe stricăciuni suferite de clădirile istorice din piaţă. Potrivit responsabililor locali din domeniul sănătăţii, în prezent în centrul istoric al Veneţiei trăiesc circa 130.000 de porumbei, de 40 de ori mai mult decît numărul propus de studii internaţionale ca fiind concentraţia optimă pentru un kilometru pătrat. 'Pînă şi lăcustele sunt simpatice în felul lor, dar pe urmă citiţi ce spune Biblia despre invazii', a declarat unul dintre ei, Sergio Lafisca. De la intrarea în vigoare a legii, poliţia locală le cere discret turiştilor să se supună, fără însă să-i amendeze. Cei mai afectaţi par să fie vînzătorii autorizaţi să vîndă seminţe în piaţă, care au rămas fără locurile de muncă. 'Este o tradiţie. Este ca şi cum ai renunţa la Rialto sau la Podul Suspinelor', a declarat unul dintre ei, sub rezerva anonimatului. Oficialii locali negociază acum cu vînzătorii pentru a le oferi alte locuri de muncă sau despăgubiri în bani. Aceştia vor însă ca primăria să cedeze şi le solicită turiştilor să semneze o petiţie în acest sens. Localnicii sunt însă mai reticenţi, fiind înclinaţi să vadă porumbeii mai mult în felul în care i-a descris cîndva Woody Allen - 'şobolani cu aripi'.

×
Subiecte în articol: magazin urmă