Asia in cursa spaţială

Giganţii continetului asiatic, China, India şi Japonia işi propun să intocmească harta resurselor naturale ale Lunii, iar de acolo, să pornească in cucerirea spaţiului cosmic.

AVANGARDĂ TĂRZIE. Pe 14 septembrie, la 38 de ani de la aselenizarea lui Apollo 11, pe 2 iulie 1969 şi la aproape 100 de cind primul romăn a păşit pe Lună - in romanul lui Henric Stahl, fireşte -, Japonia a bifat prima lansare reuşită a unui satelit pe orbita satelitului natural al Pămăntului. La răndul ei, China pregăteşte o incercare similară, anunţată a avea loc la sfărşitul acestui an. Nici India nu se lasă mai prejos, intenţionănd să completeze peisajul spaţial asiatic la jumătatea lui 2008. "Studiul nostru se va concentra in prima etapă cercetării asupra satelitului natural al Terrei", sublinia Keiji Tachikawa, preşedintele Agenţiei pentru Explorare Aerospaţială din Japonia. JAXA, cum este indeobşte cunoscută in mediul ştiinţific, Agenţia a anunţat de asemenea că va urma un program de misiuni fără pilot uman, pănă ce primul japonez să pună piciorul pe Lună.

SPAŢIUL COSMIC LA CONTROL. Cooperarea internaţională in domeniul aerospaţial, a stat pe agenda conferinţei recent incheiate de la Hyderabad, India, manifestare ce a adus laolaltă peste 2000 de oameni de ştiinţă din domeniu, fizicieni, ingineri, astronomi şi ciţiva dintre eroii spaţiului din ultimii ani. "Constat cu bucurie că trăim o perioadă de relansare a interesului pentru explorarea spaţială", a declarat Sun Laiyan, preşedinte al Administraţiei Naţionale Spaţiale a Chinei. "Iar dacă testele decurg conform planificării, prima sondă lunară chineză va fi lansată in această iarnă".

In contrapartidă, B. N. Suresh, directo in cadrul Centrului Spaţial Vikram Sarabhai, anunţă prima misiune robotizată către Lună a Indiei in martie sau aprilie anul viitor, moment in care se va stabili şi data la care va avea loc prima misiune lunară cu echipaj uman, cel mai probabil in următorii 7-8 ani . Dovadă stau pregătirile intense ce au loc in staţia spaţială din Sriharikota, in sudul Indiei, unde satelitul este in prezent asamblat.

PASUL URMĂTOR. Cu toate că au trecut deja mai bine de 40 de ani de la primele misiuni spaţiale, oamenii de ştiinţă nu s-au putut pronunţa definitiv asupra multor aspecte geo-morfologice a satelitului natural al Pămăntului. Pe această listă de "pete albe", locul de frunte il ocupă enigma existenţei apei, esenţială dezvoltării in viitor a unor baze lunare permanente.

"Fiecare răspuns aduce după sine noi intrebări", spune omul de ştiinţă indian U. R. Rao. "Dar noile misiuni spaţiale au datoria de a da măcar răspunsuri la probleme vechi, pentru a putea trece la următoarea etapă, ce a coloniilor lunare", a adăugat el. In acelaşi spirit, Keiji Tachikawa işi incheia sesiunea de comunicări spunănd că "Luna nu ai este un loc pe care să-l vizităm pur şi simplu. Acum trebuie avute in vedere soluţii pentru o colonizare şi exploatare sistematică".

APEL PENTRU EFORTURI COMUNE. Astfel, sondele ce urmează a fi lansate de cele trei state asiatice in perioada imediat următoare, vor avea misiunea de a aduna un număr impresionant de probe care să aducă perspectivele locuirii astrului nopţii din viitorul indepărtat, mai aproape de lumea contemporană, mai ales in contextul afirmaţiilor NASA cu privire la pregătirea de misiuni cu echipaj uman către Marte pănă in anul 2037. Dar, in strădania tuturor de a fi primii, există riscul de a risipi inutil resurse preţioase. Printr-un efort comun insă, afirmă U. R. Rao, aceleaşi rezultate pot fi atinse intr-un timp mult mai scurt şi cu maximum de eficienţă. Lupta orgoliilor. Căci suntem oameni şi nimic din ce e omenesc nu ne este străin… Ce bine ar fi ca măcar uneori să nu fie aşa…