Berea care face spume la gură

Îmi displace reclama la berea "Servus" pentru că promovează intoleranţa. Folosindu-se de umorul absurd, parodiind, însă o face într-o manieră directă şi brutală. Dincolo de spumă, regurgitaţii de la bere şi sorbit zgomotos, mesajul transmis privitorului e simplu de decodat: fiţi necruţători cu cei care nu sunt asemeni vouă, majorităţii.

Spotul tv începe cu un cadru larg pe un sat de câmpie, filmat de sus (de pe turla bisericii, probabil). Vocea povestitorului: "La noi există o tradiţie a berii. Tradiţia de a o bea". Aha, deci nu e vorba de o tradiţie a muncii, nu de una a cinstei, ci de una a matolelii. Un sat de drojdieri. Dintr-o Românie beţivănită (care trăieşte din ce în ce mai bine...). M-a câştigat spotul, e tot ce mai voiam să ştiu despre patria mea: cum ajung în comă alcoolică cei care dorm prin şanţuri.

Povestitorul continuă: "Străbunicul meu l-a învăţat pe bunicul (în imagine apare o fotografie sepia, cu margine zimţată, în care trei bărbaţi fac "cheeese" înspre obiectiv. Cel de pe scaun, străbunicul maybe, pare doborât de alcool), care l-a învăţat pe tăticul meu (povestitorul retrage poza din faţa camerei de filmat şi i se vede faţa), care m-a învăţat pe miiine (se împunge cu degetul în piept, ca să accentueze "pe mine", de unde rezultă că-n logica lui pătrunjeliană are un respect de sine crescut), că berea-i nărăvaşă".

Dăm "pause" pe spot, ca să analizăm. Vocea povestitorului, client fidel al cârciumii unde se filmează reclama, e terminată de tutun şi de drojdie ieftină. În spatele lui se zăreşte localul plin de tovarăşi de pahar îmbrăcaţi în bluze de supraelastic şi pe cuvânt că se simte mirosul de transpiraţie. Povestitorul are o cămaşă în carouri, d'aia de merge purtată trei zile la rând fără să se observe jegul. Are ţigările în buzunarul de la piept şi un lanţ de aur la gât.

Un cocalar nostalgic, care umblă cu fotografia lu' străbunicu' la el, genul care plânge când se îmbată. Dacă încă se mai ţine pe picioare, dă cu brandul, c-aşa l-a învăţat străbunicul pe bunicul care i-a zis lu' tăticu', în rarele momente de trezie. Da' acuma, să fim raţionali, te juri cu mâna pe halbă, băi povestitorule, că străbunicul tău nu trăgea la singura măsea rămasă în gură tescovină? Că de unde ciorile cerului bere la ţară, la 1907? Şi doi, în aceeaşi arie a logicii, cum să fie frate berea nărăvaşă? Zvârle din copite? Muşcă zăbala? Sau tu eşti genul de ţăran care cultivă haiku în spatele casei şi crede că oaia face ouă?

Hai că ne explică povestitorul: "O torni în pahar (e matol deja, paharul e o halbă) şi, când dă să fugă, HOPA!". În acest moment, el bagă toată mufarina-n spumă. Îl susţin clienţii cârciumii, aşezaţi ciopor în jurul lui, şi cârciumarul, care-i toarnă bere cocoţat pe un scaun (din timiditate, n-a vrut să-i apară faţa-n cadru, la teveu. Unu'şi zvârle pălăria de pădurar pe masă, colectivul de ţărani marchează cu urale prelungi luarea de moţ a spumei. Şi gata, ieşim din cârciumă şi intrăm cu imaginea într-o bucătărie unde, la o masă din lemn pe care-s aşezate gheme din lână albă, o tanti cu basma o înţarcă pe fi'sa.

De la lapte, la bere. Fetiţa cu codiţe îşi sprijină coatele pe masă, ca să aibă stabilitate guriţa-n spumă. Pare minoră, n-o fi, oricum e deja dependentă. De alcool. Cadrul următor: un acordeonist gras şi bronzat, cu guşă, soarbe zgomotos spuma dintr-un pahar. "Acum, p-aici pe la noi toţi sunt experţi", zice povestitorul. Imagine cu remorca unui tractor în care patru drojdieri beau direct din pet. Cu siguranţă, îl agită înainte, ca să facă spumă.

Apoi, în cadru apare un altul, tinerel săracu', care cântă la trei halbe, ca la nai. "A fost şi-unul, mai de mult, care nu prea ţinea la tradiţie", continuă ţăranul naraţiunea peste imaginile în care apare o masă de nuntă. Unul cu nasul coroiat îşi toarnă în pahar, spuma dă p'afară şi ăsta o şterge cu batista. Deci, nu punea botul omul. E înşfăcat de două cazmale de braţe şi ridicat pe sus, peste masă.

"N-am avut încotro", justifică povestitorul. "Tradiţia e tradiţie". Pe uliţa satului apare nesorbitorul, trist, faţă-n faţă cu sătenii necruţători. Unul îi face semn scurt cu mâna: "cară-te". Pe un vârf de băţ, exilatul are o bocceluţă. În spatele drojdierilor se zăreşte biserica satului. Tradiţia-i tradiţe, 'ai? "Noi am respectat-o", se aude, în vreme ce nesorbitorul pleacă în pribegie, cătinel, spre o lume fără alcool. Slogan de campanie: "Servus. Ţinem la adevărata tradiţie a băutului de bere". Servus! Nu vă gust, dar vă dau un sfat: dacă turnaţi berea pe peretele paharului, scăpaţi de stresul spumei.
Dava viitoare ne vom relaxa cu laxative, digestive, tranzactive...