Bucle de ieri şi de azi

Din pagini îngălbenite de vreme aflăm cât interes arătau doamnele (şi domnii) altor vremuri fru­mu­­seţii.  Vremuri când onorata clientelă era anun­ţată că este servită „fără aşteptare, de către un perso­nal perfect specializat în Tunsori şi Ondulaţiuni”!

 „Din paginile prezentului nu aflăm mare lucru”, spune Cornel Saru – cel mai în vogă hairstylist din România, care ar prefer să nu i se spu­nă aşa, „aş prefera să fiu numit mai degra­bă... restaurator! Deoarece de atâţia ani încerc să reînvii frumuseţea exterioară, şi de ce nu interioară, a oamenilor, pe calapodul acelei Românii care altădată  era dată de exemplu la curţile străine în ceea ce priveşte stilul şi eleganţa”. În vechiul şi stilatul Bucureşti, tatăl său avea o frizerie căutată, „aflată în inima târgului”. „Avea o clientelă... Câte am putut învăţa atunci, câte poveşti de viaţă şi de stil dacă vreţi ştia. Plus poveştile moştenite de la bătrânii familiei, odată cu tradiţia «înfrumuseţării». De exemplu, de la el am aflat că «burgheza nu se fardează, ea se aranjează»!”. Tot tatăl său îi istorisea despre serate de pe timpuri, la care femeile veneau cu părul coafat în bucle grele şi împodobit pe alocuri cu pene. „Tatăl meu mai îmi zicea că întrebarea «Cum e mai bine să purtăm părul?» există dintotdeauna, şi că până prin anii Unirii Principatelor, «cucoanele ono­ra­bi­le îşi purtau părul împletit, în cozi».

Îmi arăta nişte... reproduceri să le zic, roase de vreme, cu femei al căror păr încadra minunat chipul. Mie, copil fiind, mi s-a părut interesantă o reproducere cu Maria, soţia lui C.A.Rosetti, care îşi purta părul mai scurt, dat pe spate. Mi s-a părut îndrăzneţ pentru acele vremuri de demult, dar distins, şi într-un anumit fel, avangardist. Deoarece după 1880, câteva actriţe au început să impună moda părului scurt, buclat şi cu coc la spate!”. Cornel Saru subliniază că „mărturie stau cărţile poştale vechi. Majoritatea femeilor din aceste cărţi poştale sunt actriţe, cântăreţe de cabaret, de operă, dansatoare etc. Dar... Câtă frumuseţe naturală, fără machiaj gros, silicoane şi liftinguri”. Şi, am adăuga noi, femeile de atunci n-aveau photoshop!

Istorie
„Bunicile noastre, ale tuturor citeau cu mare atenţie sfaturile de frumuseţe din reviste al căror conţinut era atât de fin (chiar dacă nu foarte elaborat) încât ar păli conţinutul revistelor de stil şi frumuseţe din zilele noastre”, spune hairstylist-ul. „Bunicile noastre învăţau pe atunci din reviste mai mult decât «bucle perfecte care durează», de exemplu”. „Revistele «de specialitate» ale prezentului sunt neîncăpătoare în ceea ce priveşte sfaturile, dar nu se apleacă şi asupra a ceea ce a însemnat frumuseţea şi «conservarea» ei de-a lungul istoriei. Dacă ne propunem să povestim despre bucle, peruci, pomezi, mustăţi, şi aşa mai departe, vom obţine o istorie la fel de interesantă ca cea a războaielor să zicem! Poate că într-o buclă a unei femei din alt veac se ascunde mai multă măiestrie şi mai multă istorie decât într-un onduleu sofisticat al prezentului (deşi acest onduleu reprezintă, în felul lui, progresul!)”.
Ar fi cam nelalocul său să spunem „to be continued”, mai degrabă am menţiona că vom reînvia frumuseţea din alte vremuri de câte ori vom avea ocazia.