Chinezul Cui, colecţionarul de sticluţe de parfum

Un apartament de 40 de metri patrati si mai mul­te exponate decat intr-un muzeu: aceasta este povestea unui chinez cu o pasiune neobisnuita. Peste 5.000 de sticlute de parfum, fie pline, fie goale, provenind de la peste 200 de firme, asezate frumos pe pereti, de jur-imprejurul unui pat. Acestea sunt singurele elemente de decor ce impodobesc camera lui Cui Shaosong, in varsta de 55 de ani.

Obsesia pentru colectionatul sticlutelor de parfum, care l-au costat, de-a lungul anilor, peste 160 de mii de dolari americani, a inceput acum 30 de ani, dintr-o simpla greaseala. Pe atunci colectionar de sticle de bauturi alcoolice, Cui a cerut intr-o zi de la un prieten cateva exemplare pentru colectia sa, uitand sa precizeze ca era vorba despre lichior, primind, in schimb, sticlute de parfum. Doua dintre aceste sticlute erau frumoasele ambalaje ale fragrantelor 'Mitsouko' si 'Shalimar', de la Guerlain, care depaseau cu mult in stil si frumusete sticlele sale de bautura. Iar pasiunea pentru parfumuri nu i-a mai dat pace de atunci...!

In acesti treizeci de ani, Cui a reusit sa adune unele dintre cele mai frumoase si mai interesante recipiente de parfum din toate timpurile. Cel mai vechi exponat este din 1890, iar cel mai nou este chiar al unui parfum din 2011. Numai din gama 'Tendre Poison' de la Christian Dior are peste 200 de sticlute.

Dar cel mai mandru se simte de doua mici vase de cristal ce poarta semnatura unei firme japoneze si care contin un parfum numit 'Sapte picaturi si jumatate'. Numele nu este ales aleatoriu, sticluta putand avea in ea numai sapte picaturi si jumatate din lichidul parfumat, care in micul apartament al lui Cui si-a schimbat cu­loarea de-a lungul anilor, devenind, din galben, rosu inchis. Aceste recipiente de cristal au o intreaga poveste: au fost produse in 1926 pentru a celebra primul an din epoca Showa si fiecare dintre ele are un capacel in forma de piramida, in interioarul caruia a fost sculptat Turnul Showa din Nara. Una dintre sticlute i-a fost oferita de proprietarul unui muzeu al sticlei din Japonia, pe care Cui l-a vizitat in 1990.

S-a oferit sa doneze cateva dintre sticlutele sale muzeului, dar proprietarul l-a refuzat politicos si i-a oferit bijuteria de parfum drept multumire ca i-a trecut pragul. Cel de-al doilea exemplar i-a fost adus, cum spune chinezul, de soarta, pentru ca l-a gasit intamplator la o piata ambulanta din Tokyo. Perechea l-a bucurat peste masura, pentru ca, inca de cand a discutat cu proprietarul muzeului japonez, ii ramasesera de la el cateva cuvinte, pe care si in ziua de astazi le foloseste drept motto: Sticlutele sunt ca o mare familie, iar treaba colectionarului este aceea de a le reuni.

Si cea mai amuzanta parte din aceasta poveste cu parfum fabulos? Cui Shaosong nu foloseste nici un fel de parfum si nu stie mare lucru despre fragrantele din pretioasele sale sticlute. Timp de doua decenii si jumatate le-a colectionat doar pentru infatisare, si doar de curand a inceput sa se informeze si despre lichidul dinauntrul lor. Dar Cui are o explicatie pentru ignoranta sa: Unii oameni creeaza lucruri frumoase, iar altii le utilizeaza. Dar daca lucrurile frumoase raman neatinse, ele pot fi date mai departe generatiei urmatoare, urmatoarelor zece sau chiar urmatoarelor o suta. Acesta este procesul frumusetii.