Cu doar trei luni înainte de sinucidere, Kurt Cobain vorbea sarcastic despre moarte

În 1994, cu trei luni înainte de moartea sa, Kurt Cobain i-a oferit un interviu jurnalistului David Fricke, editor la revista americană Rolling Stone, în care vorbea foarte calm despre cât de frumoasă era viaţa sa în acel moment. Astăzi, acest material este cuprins în cea mai recentă carte editată de Rolling Stone, "The 90s: The Inside Stories from the Decade that Rocked".

Când David Fricke l-a întâlnit pe Kurt Cobain, în ianuarie 1994, solistul trupei Nirvana insista că este mai fericit decât a fost vreodată până atunci. Interviul era, însă, plin de amănunte legate de arme, droguri şi sinucidere. După numai trei luni de la această întâlnire, Kurt Cobain s-a împuşcat în cap cu o armă de vânătoare.

Interviul a avut loc în cabina de schimb a muzicianului, după un spectacol la Chicago, pe care Cobain l-a considerat cel mai prost concert din ultimul turneu pe care Nirvana l-a avut în SUA. Dată fiind această afirmaţie, în loc să îl găsească distrugând camera de hotel, Fricke a fost surprins să descopere un Kurt Cobain aflat într-o dispoziţie meditativă, doritor să îşi exprime gîndurile şi explicând, cu greu ce-i drept, că "succesul nu este un lucru chiar atât de rău, cel puţin nu aşa cum era resimţit în trecut, iar viaţa este destul de frumoasă şi continuă să se îmbunătăţească". 

David Fricke: Cu tot ceea ce s-a întâmplat pe scenă în această seară, aţi ieşit de pe scenă fără să mai cântaţi "Smells like Teen Spirit". De ce?
Kurt Cobain: Asta ar fi fost cireaşa de pe tort şi ar fi înrăutăţit lucrurile şi mai mult. Nici măcar nu îmi mai amintesc solo-ul de chitară pentru "Teen Spirit". Mi-ar lua doar cinci minute de repetat în sala de mese pentru a mi-l reaminti. Dar nu sunt interesat de acest lucru. Nu ştiu dacă asta înseamnă prea multă lene încât nu-mi mai pasă sau altceva. Îmi place încă să cânt "Teen Spirit", dar este aproape o ruşine să o mai fac.

D.F: În ce sens? Este din cauza succesului enorm pe care l-a înregistrat?
K.C: Da. Toată lumea este atât de focalizată pe acest cântec. Motivul pentru care creează o reacţie atât de mare este că oamenii l-au văzut de milioane de ori pe MTV. A fost adânc întipărit în mintea lor. Dar sunt atât de multe cântece care sunt bune, dacă nu mai bune decât acesta, aşa cum este "Drain You". E la fel de bun ca "Teen Spirit". Îmi plac versurile, nu mă satur niciodată să îl cânt. Poate dacă ar fi fost la fel de mediatizat ca  "Teen Spirit" nu mi-ar mai fi plăcut la fel de mult.

D.F.: De unde a venit "Here we are now, entertain us"?
K.C.: A venit de la ceva ce obişnuiam să zic de fiecare dată când ajungeam la o petrecere pentru a sparge gheaţa. Atunci când stai în mijlocul camerei înconjurat de oameni, de multe ori se întâmplă ca totul să fie plictisitor şi inconfortabil. Aşa că spuneam "Deci, am venit, acum distraţi-ne. Voi ne-aţi invitat aici."

D.F.: Cum te-ai simţit să vezi cum ceva ce ai scris în joacă, aducînd un omagiu pentru una dintre trupele tale favorite, a devenit imnul naţional al grunge-ului, fără a mai menţiona piatră de hotar pentru tânăra generaţie de consumatori?
K.C.: De fapt, ne-am bucurat o vreme de asta. Timp de câţiva ani în Seattle pentru noi a fost "Summer of Love" ("Vara iubirii", referire la schimbarea produsă de Woodstock, cel mai faimos moment din istoria muzicii rock n.r.), şi a fost extraordinar. Să pot să mă arunc pur şi simplu în mulţime, cu chitara în mâini, să fiu ţinut şi dus spre partea din spate a scenei, şi apoi să fiu adus înapoi fără să mi se întâmple nici un rău - era o celebrare a ceva ce nimeni nu putea defini. Dar o dată ce a devenit obişnuinţă, s-a terminat. Şi am obosit să mă simt jenat de acest sentiment. Sunt mai presus de atât.

D.F.: Unul dintre cântecele pe care le-ai scos de pe albumul "In Utero" în ultimul moment a fost "I hate myself and I want to Die" ("Mă urăsc şi vreau să mor" n.r.). Cât de mult te-ai apropiat de adevăr cu acest titlu?
K.C.: Atât de mult cât poţi în glumă. Nimic mai mult decât o glumă. Şi a avut puţin de a face cu moitvul pentru care am decis să îl retragem de pe album. Ştiam că oamenii nu vor înţelege, ei iau lucrurile mult prea în serios. Titlul era total sarcastic, făceam glume pe seama noastră. Lumea mă vede atît de necajit, ca pe un un tip care se plânge şi este un schizofrenic surescitat care vrea să se sinucidă tot timpul, şi ăsta mi s-a părut un titlu amuzant.Pentru multă vreme am vrut să fie titlul albumului. Dar am ştiut că oamenii nu vor înţelege.

D.F.: Ai fost vreodată atît de încărcat de nenorocire, durere sau mânie încât să vrei cu adevărat să te sinucizi?
K.C.: Timp de cinci ani am avut probleme cu stomacul, da. Voiam să mă sinucid în fiecare zi. M-am apropiat din ce în ce mai mult de fiecare dată. Îmi pare rău că o spun atât de direct. S-a întâmplat o dată, când eram în turneu, să stau întins pe jos vomitând aer pentru că nu puteam reţine nici măcar apa în stomac. Şi atunci trebuia să ies pe scenă în următoarele 20 de minute. Am cântat tuşind sânge. Ăsta nu este un mod de a-ţi trăi viaţa. Îmi place să cânt, dar ceva nu era în regulă. Aşa că am decis să urmez tratament medical pentru asta. Chiar şi ironic, un cântec precum acesta poate să atinga totuşi o coardă. Există mulţi tineri care, pentru un motiv oarecare, au tendinţe sinugicaşe. Asta defineşte destul de mult trupa noastră, ea însumează ambele contradicţii. Este deopotrivă sarcastică şi serioasă în acelaşi timp.

Kurt Cobain s-a sinucis la trei luni după ce a acordat acest interviu, împuşcându-se cu o armă de vânătoare. În celebrul bilet de adio, adresat prietenului său imaginar din copilărie, Kobain a lăsat să se înţeleagă că este, într-adevăr, mai presus de sentimentele despre care afirma că obosise să se simtă jenat, precum cel de banalizare a lucrurilor: "Viaţa mea a devenit o minciună, nu mai simt muzica şi nici scena. Nu mai pot continua aşa", au fost ultimele cuvinte scrise de solistul trupei Nirvana. Corpul său a fost descoperit la 8 aprilie 1994, în casa din Lake Washington, de un electrician venit să instaleze un nou sistem de securitate. Kurt Cobain a fost incinerat, iar cenuşa sa a fost împrăştiată o treime într-un templu buddist, o treime în râul Wishkah din SUA, partea a treia rămânând în posesia soţiei sale, Courtney Love.