Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
A făcut strip-tease cu Flamingo Boys. Parodie. Dar obiceiul ş-i l-a păstrat şi la aniversări. Anul ăsta, pe 28 iulie, nu. Că zilele trecute şi-a invitat pretenii la cărciumă. Şi a căntat cu chelnerii din Patricia Kaas. Acesta e Larry Freddy, o Coană Chiriţă pentru zile negre.
A făcut strip-tease cu Flamingo Boys. Parodie. Dar obiceiul ş-i l-a păstrat şi la aniversări. Anul ăsta, pe 28 iulie, nu. Că zilele trecute şi-a invitat pretenii la cărciumă. Şi a căntat cu chelnerii din Patricia Kaas. Acesta e Larry Freddy, o Coană Chiriţă pentru zile negre.
Răzvan Ghiţă. Aşa il chema in seara in care, in timp ce cinta o şansonetă cineva din sală i-a strigat "du-te acasă!". Aşa că a-nceput "du-mă acasă, măi tramvai". Parcă fără nici o grijă pe lume, fără simţul exacerbat al ridicolului care ucide un actor pe scenă. Şi a devenit Larry Freddy.
Absolvent la clasa Olga Bucătaru, a devenit o "moacă" a ecranului odată cu videoclipul "Cafea cu parfum de femeie" al recent reinviatei trupe "Sport Săngeros 3" şi o serie de reclame la buline, injecţii şi frecţii (mai mult sau mai puţin la picior de lemn), poate şi datorită profesiei de bază, cea de asistent principal de radiologie (că actorul in ziua de azi treâ să aibă din ce trăi!)
Lucrează apoi rănd pe rănd cu mulţi dintre "regizorii momentului", de la seniorii Ioan Cărmăzan, in "Raport despre starea naţiunii" şi Silviu Jicman, mai tinerii Laurentiu Calomfirescu ("Orbul"), Petre Nastase ("Aventurile unei zile - Trenul celor şapte păcate") şi laureatul Palm DâOr Cristian Mungiu ("Occident"), la "făcătorii de sit-com-uri" Răzvan Săvescu şi Radu Dragomir, dar şi cu regizorul maghiar Kamondi Zoltan, in penultima sa producţie, "Vizita arhiepiscopului" ("Dolina"). Colaborarea cu fostul său coleg de an, Marius Mihail Ghiţă - coincidenţă de nume sau predestinare, cine poate şti - i-a adus numeroase roluri in teatru, "Conuâ Leonida faţă cu reacţiunea" de I.L. Caragiale, "Fratii" de Sebastian Barry, "Ingeri şi gunoaie" de Samuel Beckett, ultimul in regia lui Gheorghe Balint, etc., dar şi "drive-ul" de a regiza el insuşi, astfel născăndu-se scurt-metrajul "Tensiune".
Cabaret. Varieté-ul anilor â30 pe scena cluburilor bucureştene a fost pasul logic, parcă singurul imaginabil, pentru un actor despre care nu prea ştii dacă aşa e, sau aşa se preface că e. Iar spectacolele "Sarah Bernhardt - Interviu travesti", in regia Olgăi Bucătaru şi "Coana Chiriţa in voiaj", spectacol invitat in cadrul "UNIFEST 2001", i-au deschis calea.
Astăzi, cănd Chiriţoaia, cănd poet, cănd un soi de Ionescu interbelic şi şansonetist in spectacolele one man show, mai are un singur of: cel al vocilor din muzica de azi, impinse pe sticlă de muşchi sau portofel. Sau şi de una şi de cealaltă. Dar nu e ăsta oful nostru, al tuturor? Cu toate astea, prietenul fidel al actorilor bătrăni şi uitaţi de toţi, pe care ii vizitează cu dragoste, oameni de care noi restul ne amintim abia după ce nu mai sunt, transformăndu-i in subiect de ştiri şi pe a căror fantome ne batem in incercarea noastră penibilă de a ni le insuşi, el ne dă şi o lecţie de recunoştinţa implicită artei căreia s-a dedicat. Volumul (auto)biografic in pregătire "Superdiva", ni le va istorisi, pe rănd, pe toate.
Larry Freddy. Nu poţi trăi cu el, dar nu poţi nici să-l impuşti. Juri că n-o să-l mai vezi in viaţa ta, dar picioarele te poartă mereu la spectacolele lui. Larry Freddy. De fapt, nu poţi să nu-l iubeşti!
